"Incomprehensibil", – editorialele din The Economist nu au fost niciodată prea generoase cu laudele Tratatului de la Lisabona. Totuşi, liderul de astăzi semnalează o nouă abordare a problematicului document aprobat săptămâna trecută în Irlanda. Conţinutul tratatului, susţine acesta, nu este "în întregime rău". Identificând un număr de sarcini urgente după ratificare, The Economist se apleacă întâi asupra "slabei performanţe economice a Europei", susţinând necesitatea unor reforme liberale, precum şi reducerea rolurilor statelor pentru a face faţă Chinei şi Americii, păstrându-şi totuşi piaţa unică – "cea mai mare realizare a Europei".
Cu toate acestea, proiectul european "şi-a petrecut prea mulţi din primii săi 50 ani uitându-se spre interior". Pentru ca perioada post-Lisabona să funcţioneze, [UE] trebuie să se ţină de "politica ei externă cea mai reuşită: propria extindere" şi să aleagă "oameni substanţiali" pentru funcţiile de preşedinte al UE şi Înalt Reprezentant pentru afaceri externe. Pentru cel din urmă, liderul susţine, Uniunea are nevoie de o figură cu greutate, şi nu "obişnuiţii Euro-pigmei". A nu numi o figură de seamă ca Tony Blair va semnala lumii "re-adormirea" Europei.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.