După ce şi-a asigurat sprijinul a peste un million de alegători pentru a deveni cel de-al nouălea preşedinte al Irlandei, după cum subliniază articolul principal de sâmbătă a The Irish Times, Michael D. Higgins a promis că va fi “un preşedinte al tuturor”, şi şi-a anunţat imediat demisia din Partidul Laburist.
În Irish Independent, editorialistul Brendan Keenan îşi pune întrebări referitoare la această situaţie stânjenitoare: “Acum, el va fi reprezentantul ales al poporului, dar va fi redus la tăcere de constituţie, în timp ce tot felul de lucruri se vor întâmpla cu care el nu este deloc de acord. Poate fi făcut ceva, înainte să dea în foc din cauza frustrării, sau, mai rău, să se înece într-o tăcere otrăvită?”
Cu toate acestea, Keenan conchide că noul preşedinte poate să aibă un rol important în promovarea politicii guvernamentale faţă de popor. “Cel mai dificil lucru pentru guvern este să lege ceva ce poate fi prezentat ca o strategie, să ţeasă firele conflictuale ale reducerii împrumuturilor, protejând ceea ce este cel mai vulnerabil, promovând exporturile şi investiţiile, şi îndeplinind cerinţele creditorilor noştri – fie că este vorba de troică sau de pieţe.”
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.