Ajutorul urgent nu este un delict. Evidenţa acestei concluzii trase în 7 octombrie de către tribunalul din Agrigente, în Sicilia, lasă un gust amar ziarelor germane. Ei arată cu degetul "un proces ruşinos". Autorităţile italiene îl urmăreau pe Elias Bierdel, fost director al ONG Cap Anamur, de 5 ani deja, pentru faptul că a salvat 37 de refugiaţi africani de la naufragiu în mijlocul mării, pentru că i-a transportat pe ţărm, în timpul verii 2004. "Crima" sa era asistenţa faţă de imigraţia clandestină.
După "acuzaţia strâmbă care prezenta organizaţiile humanitare ca şi indivizi care ajutau în mod profesional aceşti imigranţi, iată opusul", exclamă Tageszeitung. "Astfel se termină un proces care nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată". Cotidianul berlinez crede că procesul era politic, că "servea la demonstrarea faptului că oricine ar fi încercat nu doar să protesteze ci şi să împiedice activ politica italiană – şi europeană – antirefugiaţi ar fi fost lovit din plin de către represiunea Statului". Concluzia TAZ: "Această judecată nu va avea valoare decât dacă aminteşte datoria absolută de a salva naufragiaţii ca şi obligaţia Statului de a-i primi pe refugiaţi".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.