Terminată, toleranţa faţă de squateri? Este în orice caz dorinţa unei bune părţi a lumii politice olandeze. Creştin-democraţii (CDA şi ChristenUnie) şi liberalii (VVD, opoziţie) propune penalizarea squaterilor cu până la un an închisoare, anunţă De Volkskrant pe prima sa pagină. Cotidianul din Amsterdam explică faptul că "squatingul" a "fost considerat mult timp ca un act de justiţie socială". Căci este teoretic interzis să squatezi dar gestul este tolerat dacă clădirea este inocupată de mai mult de un an.
Un squater din oraşul Den Bosch, citat de către cotidianul olandez, denunţă "crudul vânt neoliberal" ca şi "egoismul crescând" şi regretă faptul că "solidaritatea nu mai este la modă". El se teme în acelaşi timp ca o interdicţie să nu "distrugă o cultură întreagă. Trebuie să ne gândim la spaţiile culturale (...), la "weggeefwinkels" (magazine de ocazie unde mărfurile sunt gratuite). Temple ale muzicii cum ar fi Paradisio sau De Melkweg s-au născut graţie mişcării squat, care a generat până la urmă o mulţime de lucruri frumoase".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.