"Ecologia sparge ecranul", titrează pe prima pagină La Croix, în momentul în care apare în sălile de cinema franceze "Le Syndrome du Titanic" ("Sindromul Titanic"), film documentar de Nicolas Hulot, ecologistul cel mai mediatic al Hexagonului. Pledoarie pentru salvarea planetei şi a umanităţii de la naufragiu, filmul denunţă dereglările climatice, mondializarea economiei, supraconsumul, supraexploatarea materiilor premiere, etc.
"Coşmarul lui Darwin", de Hubert Sauper, "Un adevăr care deranjează", de Al Gore (al treilea cel mai vizionat documentar la cinema), "We Feed the World" ("Noi hrănim lumea"), de Erwin Wagenhofer, "Home", de Yan-Arthus Bertrand ... "în mai puţin de cinci ani documentarele consacrate problemelor de mediu au invadat cinematograful", constată La Croix. Dar în afara marilor succese de box-office, genul rămâne cantonat la un singur segment. "Acest tip de film corespunde unei micropieţe: dacă nu te numeşti Al Gore, Nicolas Hulot sau Yan-Arthus Bertrand, ai interes să fii inventiv", estimă programatoarea unui festival al filmului de mediu înconjurător, citată de cotidianul francez.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.