Articolul de pe prima pagină a The Irish News a provocat consternare în Irlanda, în nord ca şi în sud, cu revelaţia că Sinn Fein, fosta aripă politică a acum defunctei IRA, s-a opus unui acord cu guvernul britanic în timpul grevelor foamei din 1981, în decursul cărora au murit 10 prizonieri republicani. Potrivit lui Garret FitzGerald, Taoiseach (Prim Ministru) al Republicii Irlanda în acea vreme, "vieţile a şase din cei zece grevişti ai foamei ar fi putut fi salvate printr-un acord care era acceptabil pentru prizonieri".
Greviştii foamei – în general din IRA, au refuzat mâncarea încercând să-şi recâştige statutul special ca prizonieri politici, pe care guvernul britanic al lui Margaret Thatcher îl retrăsese. Cotidianul din Belfast spune că mişcarea republicană este împărţită asupra chestiunii dacă Sinn Féin a prelungit inutil grevele, în scopul de a pune gaz pe indignarea internaţională. "Greva nu numai că a condus la decesele prizonierilor", observă cotidianul, "dar şi la grave violenţe de stradă care au cauzat zeci de decese".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.