“Olanda, un paradis fiscal pentru numeroase multinaţionale”, titrează Volkskrant, care reia un studiu al ActionAid. Acest ONG britanic, care a studiat principalele 100 multinaţionale cotate la Bursa de la Londra, a contabilizat faptul că acestea din urmă aveau 8 492 filiale în străinătate, dintre care 1 330 implantate în Olanda. Doar statul Delaware, din Statele Unite, primeşte mai multe companii străine. Olanda, este “un loc de tranzit de unde societăţile pot să-şi treacă veniturile spre paradisuri fiscale în străinătate”, explică ziarul din Amsterdam. Shell şi BP, care “deţin peste 100 de societăţi în Caraibe unde nu se găseşte nicio picătură de petrol”, sunt în special arătate cu degetul. Mai mult, Olanda atrage şi artişti pentru că veniturile lor câştigate în străinătate nu sunt impozitate aici.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.