Acum, totul trebuie să meargă foarte repede: “UE pregăteşte o infuzie de capital pentru bănci”, titrează Financial Times Deutschland. Pentru a evita o prăbuşire asemănătoare celei a Lehman Brothers în 2008, patronul Comisiei Europene, José Manuel Barroso trebuia să prezinte pe 12 octombrie un plan pentru recapitalizarea băncilor europene. Acestea din urmă ar putea fi forţate să-şi procure bani noi. Autoritatea Bancară Europeană (ABE) este, dinspre partea sa, pe cale să elaboreze un nou test de stres pentru a le cunoaşte nevoile. Mai sever decât cel din vara trecută, noul test cere băncilor ca fondurile lor proprii să reprezinte minimum 7% din totalul împrumuturilor lor, faţă de 5% în iulie. Mai mult, testele vor trebui să ia în calcul eventualele falimente ale statelor îndatorate. Recapitalizarea ar putea să ceară sute de miliarde de euro, notează FTD, care aminteşte că rezultatele testelor vor trebui să fie cunoscute înainte de Consiliul European din 23 octombrie, când statele vor decide următoarele etape în lupta împotriva crizei.
“Sectorul tremură”, comentează FTD, pentru care mai ales ABE, devenită ridicolă în această vară, ar avea nevoie de ajutor: “Având în vedere istoria dezastruoasă a ABE, resursele sale umane anemice şi metoda sa cel puţin discutabilă – sunt chiar băncile cele care furnizează datele, ceea ce lasă uşa deschisă fraudelor – ne putem aştepta ca haosul pe pieţe şi în jurul băncilor să crească în loc să se reducă”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.