“Dexia divizează Belgia”, titrează De Standaard, referitor la salvarea băncii franco-belgiene, aflate în pragul falimentului. Cotidianul flamand arată că dosarul reprezintă un nou “măr al discordiei” pentru politica belgiană, deoarece opune cele trei regiuni ale ţării (Flandra, Valonia, Bruxelles-capitală) guvernului federal. Conduşi de primul ministru al regiunii flamande, Kris Peeters, primii doresc ca Dexia, instituţie bancară a colectivităţilor locale, să fie divizată în trei părţi (o parte belgiană, o parte franceză şi o “bad bank” pentru activele “toxice”) cu scopul de a salva ramura belgiană. Un proiect care ar avea susţinerea atât a acţionarilor belgieni cât şi a francezilor, dar nu a guvernului federal, partizan al unei naţionalizări a Dexia Bank Belgia.
În De Morgen, şeful serviciului politic, Steven Samyn, constată că “noi, ca de obicei, începem lupta împrăştiaţi”, contrar francezilor care sunt “în general bine organizaţi [...] şi este cazul şi astăzi […] Cei de la Palatul Elysée zâmbesc, cu siguranţă, ascultând discuţiile belgo-belgiene. Se spune că forţa stă în unitate [deviza Belgiei], dar astăzi cei de la Paris spun probabil că ‘farsa stă în unitate’”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.