"Iată Solidaritatea maghiară!", se bucură Népszabadság pe prima sa pagină, după manifestaţia organizată în 1 octombrie la Budapesta. 50 000 de persoane au participat la această mişcare botezată D-Day, ca o referinţă la debarcarea din 6 iunie 1944, pentru a exprima "începutul sfârşitului unei puteri dictatoriale", cea a primului ministru Viktor Orbán.
Organizată de sindicate, această manifestaţie împotriva măsurilor de austeritate, a restricţiilor drepturilor sindicale, a lipsei de dialog social şi al noului Cod al Muncii, măsuri dezavantajoase pentru salariaţi, a primit o semnificaţie politică, observă cotidianul de centru-stânga: "Sindicatele au luat rolul opoziţiei", analizează politologul Gabor Török, "şi mi se pare evident că liderii sindicali nu vor să se limiteze la un rol de apărători ai intereselor economice şi sociale.Dat fiind faptul că opoziţia politică este divizată, neputincioasă şi nu chiar populară, conducătorii sindicali pot juca cu siguranţă un rol politic în viitor? Poate că vor fi până la urmă cei mai periculoşi adversari ai lui Orbán". Népszabadság informează de altfel că şefii mai multor sindicate au decis să formeze o mişcare "Solidaritate" în stil maghiar, pe modelul Solidarnoscului polonez din anii 1980.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.