Francezii nu-şi mai suportă starurile
De la euforia Mondialului 98 la deziluzie. Inaintea unui meci Franţa-România capital pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal anul viitor în Africa de Sud, cotidianul L'Equipe se întreabă pe prima sa pagină: "(jucătorii echipei franceze) sunt-ei insuportabili?" Căci relaţiile între "Albaştri" şi opinia publică iau adeseori forma unor fenomene de societate.
Chiar dacă selecţionerul Raymond Domenech este adeseori criticat, "responsabilitatea jucătorilor este evidentă", crede cotidianul sportiv care îi pălmuieşte pe "cei care fug de pe stadion cu căştile pe urechi, cu ochii ascunşi de ochelari de soare, fără un cuvânt, fără un gest pentru suporteri". Federaţia de fotbal "multiplică operaţiile de comunicare, dar deocamdată rezultatul nu este satisfăcător". De altfel, în recentul clasament al personalităţilor preferate de către francezi, "primul fotbalist pe listă era ... un fotbalist la pensie: Zinédine Zidane. Ca o dovadă în plus că publicul francez îi iubeşte în primul rând pe cei care câştigă".
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas.
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.