Probleme în Bundeswehr
"Orice decât să mai luptăm", titrează Die Zeit, care consacră turbulenţelor din Bundeswehr un dosar bogat. În 1989, 495 000 de soldaţi germani făceau figuraţie aşteptând un al Treilea Război mondial pe solul lor. Astăzi sunt de două ori mai puţin numeroşi dar intervin în cele patru colţuri ale lumii. Majoritatea misiunilor lor, cum ar fi formarea de poliţişti la Djibouti, nu sunt periculoase. Dar complexitatea regulilor internaţionale oferă un rol-cheie juriştilor armatei. Mai mult, explică Die Zeit, un conflict generaţional face scântei între o veche gardă de "soldaţi funcţionari din timpul războiului rece" şi tinerii ofiţeri, adeseori "idealişti", "având o experienţă de 15 ani de intervenţii în străinătate". Primii rămân ataşaţi imaginii unei armate "care îşi părăseşte cazarma când e chemată de o cauză justă". Ceilalţi poartă un război în Afghanistan şi suportă din ce în ce mai greu faptul că sunt neînţeleşi la Berlin. Iar "sindromul de la Kunduz", această lovitură aeriană care a făcut 142 de morţi, printre care nenumăraţi civili, în septembrie 2009, a adâncit această neînţelegere. Nici o altă armată europeană nu a rămas atât de mult ancorată în războiul rece.
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.