Ashton şi cuibul de super-spioni
Lady Ashton intenţionează să unifice cele trei birouri separate ale serviciilor secrete pentru a crea un serviciu unic de informaţii european, dezvăluie euobserver.com. În calitate de şefă a Serviciului european pentru acţiune externă (EAS) – noul minister de externe al UE înfiinţat în urma adoptării Tratatului de la Lisabona –, dânsa "intenţionează să reunească într-un singur departament Centrul comun de situații al Consiliului european (SITCEN), Celula de supraveghere înfiinţată în cadrul Secretariatului Consiliului şi Centrul de criză al UE (sistemul ARGUS), în scopul de a susţine deciziile EAS în materie de probleme de securitate". Centrul comun de situații "conţine o celulă de agenţi ai serviciilor secrete detaşaţi din capitalele UE", şi "colectează informaţiile confidenţiale trimise de către statele membre". Celula de supraveghere "centralizează informaţiile celor 23 de misiuni poliţieneşti şi militare în care este implicată UE", în timp ce Centrul de criză "gestionează un site web securizat, cu ştiri actualizate în permanenţă despre cele 118 conflicte active existente în prezent în lume, utilizând surse publice dar şi informaţii primite din partea ambasadelor europene din toată lumea". Mandatul noului departament este încă neclar, dar nu va folosi agenţi sub acoperire. După spusele unui oficial UE, "Belgia şi Austria au fost statele care au propus acest proiect [crearea unui serviciu secret al UE] după Madrid", referindu-se la atacul terorist din 2004. "Dar suntem încă la o distanţă de ani lumină de realizarea proiectului."
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.