Berlinala: multe paiete, puţine capodopere
Sigur, directorul Berlinalei, Dieter Kosslick, a dat dovadă din nou de umor inventând sloganul "Happy Bärsday" [în germană, Bär înseamnă urs, emblemă a manifestării]. Dar în timp ce la Berlin se deschide cea de a 60 a ediţie a festivalului de cinema din capitala germană, Tagesspiegel livrează o critică acerbă a "primului lobbyist al cinema-ului german". Între "masă sau clasă", Kosslick a optat pentru prima, se îngrijorează cotidianul berlinez. Sigur, Berlinala a crescut în importanţă, ea este în continuare "haioasă". Dar cealaltă prioritate, de a o face mai "cosmopolită", a eşuat. "În eforturile sale profund social-democrate de a se prezenta ca fiind omul plăcerii-poporului-prin-film, Kosslick a fragmentat prea mult Berlinala. Mai rău: derulând cinema-ului german covorul roşu [realizatori necunoscuţi şi cu un viitor nesigur], el l-a provincializat". Directorul, crede Tagesspiegel, ar trebui mai degrabă să încerce să atragă mai multe capodopere, pentru a face concurenţă festivalului de la Cannes, şi să nu mai trateze competiţia oficială, faţă de celelalte secţiuni, ca pe cea mai puţin iubită fiică a festivalului.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.