Ucraina devine albastră
"Ucraina îşi schimbă direcţia", titrează astăzi Gazeta Wyborcza, informând asupra victoriei lui Viktor Ianukovici în cel de al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 7 februarie. Ianukovici a învins-o pe Iulia Timosenko, unul dintre liderii Revoluţiei Portocalii care îl împiedicase în 2004 să preia puterea.Cotidianul din Varşovia observă în editorialul său că "ucrainienii şi-au ales un preşedinte care părea să incarneze diavolul cu cinci ani în urmă. Au optat pentru o stabilitate sovietică decât pentru o imprevizibilitate europeană".
Boris Tarasiuk, fostul ministru de externe polonez, crede că conflictul social din Ucraina se va intensifica acum că pro-moscovitul Ianukovici intenţionează să facă din rusă a doua limbă oficială şi să permită în continuare accesul flotei ruseşti la Marea Neagră, în peninsula Crimea. Aceste temeri nu sunt însă împărtăşite de Cornelius Ochmann, expert la fundaţia germană Bertelsmann: "Va continua să modernizeze ţara, şi nimeni nu va putea stopa creşterea presei libere şi a economiei private. Şi nici nu va îngropa aspiraţiile europene ale Ucrainei – căci integrarea ţării în UE este o problemă de decenii decât de câţiva ani".
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.