Brown sare în ajutorul procesului de pace
Gordon Brown "a creat panică" în Irlanda de Nord, scrie Belfast Telegraph, în tentativa sa de a ieşi din impasul creat de transferarea puterii politice şi juridice de la Westminster, spre fosta provincie distrusă de război. Însoţit de primul mnistru irlandez Brian Cowen, Gordon Brown a condus negocierile dintre primul ministru al Partidului Unionist Democratic (PUD), Peter Robinson, şi vice-prim ministrul Sinn Fein-ului, Martin McGuinnnes, începând cu "primele ore ale dimineţii".
Intervenţia sa "dramatică" vine pe fondul neliniştilor că Sinn Fein ar putea "bloca fragila împărţire a puterii instituţilor" care, în baza acordului de pace de la St Andrew, prevede că cele două părţi adverse vor trebui să conducă provincia împreună. În cazul în care PUD nu va fi de acord cu "transferul rapid al puterii de la Westminster", există temerea că Sinn Fein va cere organizarea de alegeri anticipate pe întreg teritoriul Irlandei de Nord. Cu un vot al unionistilor irlandezi din Nord – în mod curent împărţit între diverse grupări dezvoltate în jurul mişcării New Traditional Voice – care consideră PUD prea indugent cu foştii terorişti, Sinn Fein ar avea mai mult de câştigat în urma unor alegeri care l-ar putea transforma în cel mai mare partid al provinciei, cu Martin McGuiness, fost comandant şef al IRA, preluând conducerea unui stat pe care a încercat să îl distrugă.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.