Ameninţarea azbestului pluteşte în aer
"În Olanda, înlăturarea azbestului din locuinţe şi cladiri industriale se face fără autorizaţiile necesare în peste 80% din cazuri", afişează pe prima pagină Trow. Cotidianul a reuşit să obţină o copie a unui raport datând din iulie 2009, comandat de către Ministerul afacerilor sociale, al amenajării teritoriului şi al mediului. Conform unor surse anonime, "miniştrii au fost atât de şocaţi de rezultate, încât au interzis publicarea [raportului]". Utilizarea azbestului este înterzisă în Olanda din 1993, dar 70% din clădirile construite până atunci conţin acest material izolant ale cărui particule, prin inhalare, sunt cancerigene. Reportajul dezvăluie că "nu sunt controlate nici transportul, nici procedurile de tratare şi nici stocajul final" al azbestului înlăturat în mod ilegal. În plus, abilitarea întreprinderilor de asanare se face adesea în mod fraudulos. "Mişmaşurile societăţilor imobiliare şi ale întreprinderilor de asanare se plătesc cu vieţi de om, dar nimeni nu ştie când vor muri victimele", avertizează Trouw.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.