Contractul care deranjează
O întreprindere belgiană de armament negociază în prezent un contract pentru furnizarea de arme uşoare, cu statul libian, dezvăluie Le Soir, care a publicat o lungă anchetă asupra subiectului. Numele companiei: Herstal, al cărui unic acţionar este Regiunea Valonia [una din cele 3 regiuni ale Belgiei]. Valoarea estimată a comenzii: 111 de milioane de euro. Durata contractului: cinci ani. Probleme: "Suspiciunea de parţialitate a administraţiei valone, lobbying politic (...), non-respect al Codului de conduită european faţă de un Stat e atât de neglijent al drepturilor omului", enumeră cotidianul din Bruxelles, care consideră că dosarul este "o reală încercare pentru guvernul [valon al lui Rudy] Demotte".
Într-adevăr ministrul-preşedinte al regiunii este cel care a acordat licenţa de export companiei Herstal în 8 iunie trecut. "Această licenţă a fost acordată regulamentar ? Au fost presiuni politice în apropierea alegerilor [regionale din iunie 2009] ?" se întreabă Le Soir.
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas. 
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.