La trei luni de la conferinţa asupra climatului de la Copenhaga (COP15), Europa îşi pregăteşte armele pentru a poza în lider al luptei împotriva încălzirii climatice. Pe 10 septembrie, Comisia şi-a prezentat propunerile : pentru ca ţările din nord şi sud să se asocieze pentru salvarea planetei. În aceeaşi zi, Nicolas Sarkozy a anunţat introducerea în Franţa a unei "taxe a carbonului" de 17 euro pentru fiecare tonă de CO2 emisă.
"Situaţia este foarte gravă pentru a pretinde că nu există", a spus preşedintele francez, calificând această măsură drept "istorică". Dar în loc de a se concentra asupra efectelor concrete ale taxei în materie de emisiuni, dezbaterea s-a făcut mai ales în jurul consecinţelor pe care aceasta le are asupra portofelului contribuabililor. Este păcat, deoarece aşa cum remarca cotidianul german Süddeutche Zeitung, "este vorba despreo o taxă reală a carbonului". Dezbaterea a rămas franco-franceză dar ar fi trebuit să fie europeană. Iar la Bruxelles, propunerile Comisiei, dacă nu sunt susţinute de către conducătorii politici, rămân simple anunţuri de tehnocraţi.
Angela Merkel, Gordon Brown şi Nicolae Sarkozy au semnat o scrisoare comună pentru a prezenta cu prilejul următoarei adunări a G20, poziţia puterilor europene asupra problemei bonusului bancherilor. Viitorul Consiliu al Europei, din octombrie, ar putea reprezenta ocazia pentru aceşti trei lideri, pentru omologii lor şi pentru preşedinţia suedeză, de a se mobiliza de o manieră concretă pe frontul protejării mediului. Europa va merge prin urmare la Copenhaga nu doar cu idei dar şi cu o voinţă politică cu care cetăţenii s-ar săi putea identifica.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro.
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi.
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.