La Florenţa, cu ocazia Festivalului Europa, care a avut loc între 6 şi 10 mai, au fost două Europe. În Piazza della Signoria, mii de vizitatori, majoritatea foarte tineri, au parcurs standurile Comisiei Europene, ale Parlamentului European şi ale câtorva state membre, pentru a citi, asculta şi a se informa asupra acestei Uniuni care îşi dădea aere de sărbătoare.
În spatele zidurilor din Palazzo Vecchio, sediu al municipalităţii, un public mai instruit asculta oratorii colocviului despre "Starea Uniunii", responsabilii politici şi economici şi experţii care au conturat un tablou fără concesii al încercărilor la care Europa trebuie să facă faţă în acest moment.
Cum pot oare aceste Europe să trăiască împreună? Cea a tinerilor care înţeleg că aceasta le construieşte cotidianul, şi cea a experţilor care se întreabă care sunt mijloacele prin care pot să-i menţină pertinenţa?
Fiecare are răspunsul său: comisarul european al Culturii, Androulla Vassiliou, a insistat asupra dimensiunii culturale a construcţiei politice. Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, a amintit importanţa primordială a capacităţii de a pune laolaltă democraţia cu cooperarea şi creşterea economică. Fostul comisar Mario Monti a apărat piaţa unică, garant al unei dinamici comune. Economistul André Sapir a amintit că după eşecul strategiei de la Lisabona în materie de inovaţie, UE nu-şi putea permite să lase să treacă un nou deceniu de pierdere de competitivitate.
Aceste reflecţii ale specialiştilor ar putea părea abstracte pentru marele public. Dar, ca întodeauna de la începutul construcţiei europene, punerea lor în practică reuşeşte să cântărească greu în viaţa europenilor. Este de fapt ceea ce a amintit Lorenzo Bini Smaghi, membru al consiliului director al Băncii Centrale Europene, atunci când a avertizat că nu ne putem gândi la rece la o restructurare a datoriei greceşti fără să ţinem cont de consecinţele "catastrofice" pe care o astfel de decizie o poate avea asupra bunăstării grecilor.
Europa este asemeni lui David al lui Michelangelo, statuie a cărei replică tronează în faţa lui Palazzo Vecchio, a remarcat Bini Smaghi: "Este tânără, viguroasă şi totuşi fragilă. Însă are privirea îndreptată spre alte încercări şi ştie că poate câştiga". La Florenţa nu au fost şefi de state. Dar ar fi interesant de ştiut spre ce se îndreaptă privirea acestora astăzi.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.