Vocile puternice au fost auzite până pe coridoare, potrivit unor surse. În cadrul Consiliului European din 16 septembrie, Nicolas Sarkozy şi José Manuel Barroso ar fi avut "un schimb fierbinte de replici" despre politica de expulzare a romilor condusă de Franţa şi ameninţarea anunţată de Comisarul pentru Justiţie şi drepturile cetăţenilor, Viviane Reding, de a chema Franţa în faţa Curţii Europene de Justiţie.
Preşedintele francez, deja chemat la ordine de către Parlamentul European pe 9 septembrie, în mod clar a ales confruntarea cu instituţiile europene. Exprimând îndoieli despre legitimitatea de a se exprima a deputaţilor europeni, atacând Luxemburg, ţara de origine a lui Viviane Reding, şi refuzând rolul Comisiei în calitate de paznic al tratatelor, autorităţile franceze dau o lovitură suplimentară unei Uniuni care nu avea nevoie de asta.
În primăvară, Germania şi-a impus condiţiile privind ajutorul financiar al Greciei, lăsând să plutească îndoieli serioase cu privire la durabilitatea monedei euro. În toamnă, Franţa acţionează ca şi cum Statele membre s-ar putea libera de reguli şi face ce vrea fără ca cei douăzeci şi şapte şi instituţiile comunitare să se asigure de respectarea legii şi valorilor UE. La aproape un an după ratificarea Tratatului de la Lisabona, care trebuia să deschidă o nouă eră pentru UE, ţările care au făcut totul pentru a-l adopta, chiar şi împotriva opiniei cetăţenilor lor, se comportă ca şi cum UE nu ar mai fi cadrul politic şi juridic în care continentul nostru a ales să se restabilească după Al Doilea Război Mondial.
Din această întâlnire la nivel înalt, în care problema romilor a generat una dintre aceste crize violente şi inutile care ritmează viaţa politică, a rezultat o declaraţie privind diplomaţia europeană, parteneriatele strategice pe care aceasta le stabileşte, şi o reflecţie asupra guvernanţei economice. Deci multe subiecte importante pe care şefii de stat şi de guvern cu siguranţă nu au avut suficient timp să le studieze bine. Suntem departe de a vedea capătul epocii egoismelor naţionale.
Eric Maurice
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.