Încă o dată, Europa priveşte cu teamă spre vecinul ei rus. Încă o dată, atitudinea acestuia o nelinişteşte. Dacă nu există nicio îndoială cu privire la originea incendiilor forestiere care devastează vestul Rusiei – ţara se confruntă cu o caniculă fără precedent – gestiunea lor de către autorităţile ruse ridică multe întrebări, de exemplu asupra amplorii reale a incendiilor, asupra riscurilor asociate cu prezenţa locurilor "sensibile" în calea lor, asupra măsurilor luate pentru a le face faţă şi asupra motivelor care au determinat Moscova să refuze să ceară sprijin european.

Această opacitate şi această inerţie reamintesc cele mai proaste obiceiuri din epoca sovietică. La fel cum şi naufragiul submarinului Kursk, acum zece ani, arătase incapacitatea autorităţilor ruse de a face faţă dezastrelor, atitudinea lor actuală pare să indice că lucrurile nu s-au schimbat mult de partea aceasta. Cum putem avea încredere în autorităţile ruse, atunci când acestea asigură că nu există nici o creştere a radioactivităţii după ce 4000 de hectare de păduri au fost contaminate în timpul catastrofei de la Cernobîl ? Cum să avem încredere în ele atunci când, în timpul unei conversaţii recente cu Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă a Uniunii, care exprima solidaritatea europenilor şi oferea ajutorul UE, şeful diplomaţiei ruse a omis să-l informeze de desfăşurarea de baterii de rachete S-300 în Abhazia, pe când un anunţ în acest sens urma să fie făcut câteva minute mai târziu ? Fără a cădea în paranoia de care dau câteodată dovadă fostele ţări satelite ai URSS, UE ar trebui să arate mai multă încredere şi fermitate în relaţiile sale cu Moscova. Un parteneriat puternic cu Rusia nu poate fi construit decât pe încredere şi respect reciproc. Gian Paolo Accardo