Editoriale

Europa şi Putin, 2.0

2 martie 2012
Presseurop

Războiul Rece a fost trimis în paginile cărţilor de istorie, iar URSS, dispărută în urmă cu 21 de ani, este obiectul unor interesante expoziţii în muzeele de istorie contemporană...Ţările blocului comunist nu mai au nimic de-a face cu inamicul de pe vremuri iar, în 2012, putem spune că Rusia numai ameninţă pe nimeni. De unde şi un anume dispreţ din partea europenilor din Vest, potrivit cărora concetăţenii lor din Est ar suferi de paranoia, de un sentiment de persecuţie în faţa ruşilor.

Totuşi, în ajunul unei alegeri prezidenţiale ruseşti, care ar trebui să-l scoată, fără surpriză, câştigător pe primul ministru Vladimir Putin, care va reveni astfel la Kremlin, preşedintele Comisiei de Afaceri Europene din Parlamentul eston, Taavi Roivas explica de curând, in cadrul unui colocviu organizat de Club Grande Europe, că "unul din motivele care au împins estonienii să îmbrăţişeze cu atâta entuziasm moneda euro, în 2011, a fost şi faptul că scăpau astfel încă şi mai mult de sub influenţa rusească".

Vrem nu vrem, Rusia este pentru Europa un partener inconturnabil şi care nu trebuie subestimat. Primul furnizor de gaz al UE, ea se pregăteşte să mai facă un pas spre o şi mai mare influenţă în domeniu, odată cu intrarea în serviciu a gazoductelor South Stream şi Nord Stream. Rusia este ţara de origine a mai multor oligarhi care au contaminat businessul european (fotbal, cazinouri, media, etc.). Şi este unul dintre creditorii UE...Iar întoarcerea probabilă a lui Putin la comandă nu va face decât să sprorească această prezenţă: Vladimir Vladimirovici va avea mijloacele de a realiza unele din proiectele anunţate deja în ultimii ani, cum ar fi crearea unei uniuni eurasiatice până în 2015, liberalizarea vizelor pentru concetăţenii săi sau reînarmarea Rusiei...Putem să fim convinşi de acum înainte că nimic nu se va face de acum înainte fără Moscova. Nici în interiorul UE şi nici în vecinătatea sa apropiată. Cazul Siriei, unde o rezoluţie fermă a ONU s-a lovit de vetoul sino-rus, este emblematic.Tactica Kremlinului este divide et impera, iar europenii participă de fapt atunci când fac mai degrabă să predomine interesele lor naţionale în materie de energie, în ciuda intereselor comunitare, sau când răspund în dezordine ameninţărilor militare reale sau presupuse ale Moscovei.

"Rusia este o parte inalienabilă şi organică a Europei şi a civilizaţiei europene. Concetăţenii noştrii se consideră europeni [...]. Acesta este motivul pentru care Rusia propune crearea unui spaţiu economic şi umanitar comun, de la Atlantic la Pacific – într-o comunitate numită Uniunea Europei", a anunţat Putin la sfârşitul lui februarie, într-un articol de opinie publicat în engleză de Ria Novosti.

În faţa unor asemenea ambiţii, Europa ar face mai bine să abandoneze neîncrederea şi dispreţul, şi să perceapă în sfârşit Rusia nu ca pe o ameninţare ci ca pe un partener cu care să discute de la egal la egal.