Astăzi preşedintele Sarkozy se află în Turcia, la Ankara, în prima sa vizită oficială, el ca preşedinte al Franţei, în ţara pe care nu o vrea cu nici un chip în Europa. Deşi anul trecut turcii s-au bucurat la aflarea veştii, o vizită înainte de summit-ul G20, e un eveniment care trebuie sărbătorit, de vreo săptămână bucuria lor s-a evaporat asemeni bulgărilor de ceaţă care acoperă Bosforul la căderea zilei. Nicolas Sarkozy va rămâne în Turcia doar 5 ore, exact cât îi şi trebuie de fapt ca să ajungă acolo. "Nu contează, afirmă un deputat francez, intervievat în Zaman France, este o vizită capitală, căci te poţi înţelege într-o jumătate de oră mai mult decât în trei luni de negocieri". Aş zice Insalah, dar nu pot.

Turca este o limbă incomprehensibilă când nu te afli pe aceeaşi lungime de undă cu interlocutorul tău. Se spune că Sarkozy face mereu lucrurile în grabă, dar le face bine, dar aici e chiar păcat. I-aş sfătui pe turci să comande divinităţii vreo furtună ceva, o grevă spontană a lucrătorilor de pe aeroport, de ce nu, poate astfel preşedintele francez se va dumiri că de fapt Turcia este cu mult mai avansată economic decât Europa. Că, de fapt, Europa are mai multe interese în aderarea acesteia decât invers.

PS: Mai nou se spune în Franţa că veto-ul acestei ţări fondatoare a UE vine din cauza lobby-ului purtat de armenii de aici, care sunt împotriva adeziunii Turciei. E ciudat cum se găseşte mereu un ţap ispăşitor atunci când este nevoie.