Turcia a renunţat la sancţiunile impuse Franţei cu un an în urmă, în momentul votării de către Adunarea Naţională a condamnării genocidului armenian. S-a întâmplat în 21 iunie, în urma unei discuţii pe care preşedintele Franţei, François Hollande, a avut-o cu primul ministru turc, Recep Tayyip Erdogan. O banală întrevedere în marginea summitului dezvoltării durabile de la Rio de Janeiro, care a dat un rezultat...poate că durabil. De ce nu? Este poate apanajul acestor ştiri nebăgate în seamă, netrecute de nimeni la capitolul reuşite, dar care vorbesc de la sine prin consecinţele pe care le au. Prin simbolul pe care îl reprezintă.

"Sancţiunile [economice, în speţă] nu mai sunt de actualitate datorită noii poziţii a Franţei", avea să justifice Erdogan această decizie. Problema este însă că, dacă el ştie ceva, noi nu ştim. Aşa după cum vă amintiţi, problema şi poziţia sa faţă de Turcia şi posibila adeziune la Uniunea Europeană nu s-au aflat în vocabularul de campanie al preşedintelui. Atunci, care schimbare de poziţie? Căci dacă ea există, am vrea să o ştim şi noi, ar fi un formidabil avans în acest dosar spinos şi păcător (păcatul fiind al UE) care durează nu de ani ci de decenii...

În fine, nu se ştie dacă această "încălzire climatică" a relaţiilor dintre cele două ţări se datorează atât faptului că 1. Consiliul Constituţional amendase de fapt imediat după, legea votată de Adunarea Naţională, sau că 2. Hollande ar fi mai favorabil unei adeziuni a Turciei, sau în fine că 3. Turcia nu mai este un tigru economic (Réforme anunţă într-un editorial semnat Sebastien de Courtois că pentru 2013 previziunile de creştere economică nu mai sunt de 8.2 la sută ci de jumătate...). Ce se ştie, remarcă Zaman France, este că există "o dorinţă de a redemara relaţiile bilaterale", care trece şi prin "speranţa Ankarei că Franţa lui Hollande va mai renunţa la unele din vetourile puse pe mai multe capitole ale negocierii". Şi actul doi este pe venite: ministrul de Externe turc, Ahmet Davutoglu, este aşteptat la Paris în 5 iulie. Adică aproape mâine...