Dinspre Moldova, numai de bine. În orice caz, dacă se verifică zicala cu "no news good news". Au un nou preşedinte, Nicolae Timofti, şi se pare că este lăsat să lucreze. Din când în când câte o revoltă două a comuniştilor, ceva excitări pe ici pe colo (Bălţi, de exemplu) în ceea ce priveşte homosexualii sau discriminările, mai auzim de vreo supărare cu noul reprezentant al Rusiei în Transnistria, celebrul de acum Dimitri Rogozin, dar altfel, viaţa merge înainte. Nici nu ştiu dacă să mă bucur sau nu că nu am mai scris nimic pe subiect. Adică pentru Courrier Internaţional sau Presseurop.

Am discutat însă intens, cel puţin la Bucureşti, cu colegul de la Hotnews, Vlad Mixich, şi cred că lucrurile curg limpede şi pe ruta întâlniri în formatul 5 +2. Asta nu înseamnă însă că totul s-a rezolvat, ci doar că apele curg acum pe un făgaş propice şi într-o direcţie bună. Cea, bineînţeles, dată de statutul de elev model în cadrul Partenariatului Estic. Şi, pe această temă, un scurt citat din lucrarea mea, "Caracteristici ale politicii europene de vecinătate. Moldova, un elev model al Partenariatului Estic", pe cale de apariţie în "La revue du marché commun et de l'Union européenne", la Paris:

logica vrea ca ţările membre ale Partenariatului Estic să nu adereze la UE decât în preajma sau preludiul epocii în care Rusia însăşi va adera la UE – ceea ce nu se va întâmpla înainte ca China să fie şi ea lovită de criză sau să găsim, noi, un substitul petrolului. Politicienii îşi vor însuşi reuşita ca de obicei – şi nu doar în Estul îndepărtat – pentru a-şi urma interesele pe termen scurt – şi îşi vor atribui laurii în caz de reuşită. Vor da vina pe UE, în caz de necaz.

Totuşi, în textele de bază, nici politica de vecinătate şi nici Partenariatul Estic nu exclud posibilitatea ca unul dintre 'elevi' să se alăture într-o zi UE. De ce nu? ÎN schimb, în toată istoria UE, niciunul dintre cei care au aderat nu a făcut parte iniţial din vreun partenariat oarecare. Nu există precedent, nici jurisprudenţă, dar cine poate oare împiedica o ţară ca Moldova să vadă într-o zi în acest partenariat întocmai un principiu clasic şi bazic al păpuşilor ruseşti?

Căci, până la urmă, UE s-a construit întocmai pe acest tip de măsuri, mai degrabă în stilul aleator al vânturilor purtate de interesele naţionale şi al politicienilor care nu aplică decât 20 de procente din ceea ce preconizează experţii – ca de exemplu moneda comunăc, înainte de a avea un guvern, un buget sau o economie comune – decât prin credinţa într-o viziune pe termen lung sau o stare de preocupare reală pentru binele uniunii. Deci, ca de obicei, este necesar să fim entuziaşti, căci, după cum spune proverbul, este mai bună o mică acţiune decât o mare intenţie. Pentru a-l parafraza pe Confucius, este mai util să încerci să faci ceva remarcabil decât să încerci să te faci remarcat. De cogitat pe termen lung.

*Lucrarea completă în numărul din iunie-iulie al revistei, în curs de apariţie, în limba franceză.

** Foto Hotnews, publicitate cu Lenin în Tiraspol, capitala Transnistriei ne-existente, de fapt