Amuzantă idee de dosar au avut cei de la săptămânalul Dilema Veche. Nu numai că au titrat despre “Franța și francofonia: Ce mai înseamnă azi”, dar îl citează și pe Antoine Compagnon: “Nu veți găsi la niciunul dintre vecinii noștri europeni, nici la prietenii americani, această poezie a decadenței”.

Despre ce decadență este vorba? A Franței în România? Sau a Franței în lume? Potrivit lui Mircea Vasilescu, redactor șef Dilema Veche, ne confruntăm cu două fețe ale Franței în această relație de dragoste și ură care îi unește pe francezi cu românii.

Există mai întâi un mit al “relațiilor privilegiate”. Deoarece, cum scrie Vasilescu într-un articol publicat de Courrier International, “aşa am învăţat la şcoală, de generaţii întregi. Tot românul are în minte cel puţin un stereotip legat de povestea de amor româno-franceză de-a lungul istoriei: că paşoptişii români au studiat la Paris, că Franţa a sprijinit Unirea din vremea lui Cuza, că literatura română “s-a inspirat“ din modelul francez, că boierii noştri vorbeau franţuzeşte [cel puțin până la Al Doilea Război Mondial], că Generalul Berthelot ne-a salvat în Primul Război Mondial [din 1916, francezii au ajutat la reorganizarea armatei române, distrusă de trupele germane]”.

Apoi vedem că, într-o lume globalizată cum este a noastră, prietenia nu prea contează. Mircea Vasilescu remarcă asta amintind de două episoade – expulzarea romilor decisă în timpul președinției lui Nicolas Sarkozy și vetoul la intrarea în spațiul Schengen – considerate trădări: “Dincolo de chestiunea în sine (pentru a cărei “rezolvare” francezii au acţionat total neinspirat şi şi-au creat şi ei o problemă), contează mesajul: Parisul a transmis Europei că România nu e în regulă, nu-şi poate rezolva problemele, ba pe deasupra le creează dificultăţi şi celorlalte state din UE”.

În sfârșit, rămâne un ultim detaliu: Franța, din cauza poveștilor, a trădărilor sau pur și simplu pentru că așa merge lumea, nu mai este singurul nostru partener privilegiat. Românii practică acum multilateralismul politic și limba franceză nu mai este, ca odinioară, prima limbă străină studiată în școli. Este vina Parisului, “care și-a cedat locul de far cultural și intelectual Berlinului?”, se întreabă Dilema Veche. Sau anglo-saxonilor, care au distrus tot, prin impunerea lor lingvistică?

Orice s-ar întâmpla, trebuie să recunoaștem, admite săptămânalul românesc, “Franța are încă resurse pentru a rămâne reperul fundamental al lumii astăzi” chiar dacă trebuie “să găsească mijloacele și strategia” ca să reușească. O dovadă este ceea ce se întâmplă zilele acestea, la București: Franța este invitată de onoare la Bookfest, Salonul Internațional al Cărții (30 mai-2 iunie) al cărui partener este Presseurop.eu. Românii, de la cel mai tânăr la cel mai blazat, se pregătesc să-și revadă clasicii, fie că se numesc Pif, Proust sau Houellebecq.