Îndrăgostit de Bucureşti, Didier Dutour, ataşatul cultural al Ambasadei Franţei în România, director regional al Institutului Francez din Bucureşti, este asemenea unei eminenţe benefice, care lucrează din umbră pentru ca imaginea României să se schimbe. “Assez!”, îmi spune el când începem discuţia. Bucureştiul merită mai mult, România la fel.

În jurul axei Paris – Bucureşti vor avea loc o serie de activităţi culturale, saloane de cărţi, expoziţii. Cui i se datorează această francofonă stare febrilă?

Publicul românesc acordă un loc special Institutului Cultural Francez (ICF), de care se simte ataşat, pe harta culturală a Capitalei. ICF dispune de un ataşament puternic din partea românilor, că este vorba de timpurile dinainte de Revoluţie sau de acum, de tineri sau de adulţi. Astăzi, ICF este un loc de dialog între culturi, după cum o dovedesc invitarea Franţei la Bookfest, anul acesta, şi a României ca invitat de onoare al Salonului de carte de la Paris, în 2013. Deci, din 30 mai în 2 iunie, Bucureşti şi alte mari oraşe din România vor primi ca oaspeţi nume cunoscute din peisajul cultural francez, atât de divers, de fapt, şi de deschis altor culturi: Michel Houellebecq, Dominique Fernandez, Nedim Gürsel, Sylvie Germain, Yasmina Kadra, Yan Appery, Nina Yarghelov, Jean Mattern şi franco-românul Matei Vişniec. Plus o dezbatere consacrată lui Pierre Bourdieu. Putem considera salonul ca un rendez-vous şi un preambul la invitaţia României la Paris, căci abordăm literatura ca un spaţiu de interacţiune între scriitori români şi scriitori francezi, care vor dezbate, se vor contrazice, se vor completa. Graţie unui acord între centrele naţionale române şi franceze ale cărţii, vor demara, începând de acum, numeroase traduceri de autori români şi francezi.

Această idee de dialog şi de schimb mă animă şi animă de fapt echipa franco-română care se ocupă de programarea activităţilor culturale ale ICF Bucureşti. De aceea, între 20 iunie-22 iulie, o să urmeze o expoziţie “Pif în România, povestea, simbolul şi influenţa unei reviste culte în timpul lui Ceauşescu”, un obiect comun nostalgiilor franco-române. O fărâmă de fantezie într-o societate care se interioriza, Pif fiind emblema importată şi simpatică a anilor negri francezi. Acest săptămânal constituie un loc de memorie unic în relaţiile franco-române. Ştiaţi că mulţi adulţi de azi au învăţat să citească cu ajutorul lui Pif? Pif a fost un fel de “samizdat” paradoxal, deoarece foarte puţini cititori ştiau că este de fapt publicat sub egida casei de editură a Partidului Comunist Francez, iar până la urmă Pif de fapt a încarnat tot ceea ce putea oferi Franţa: originalitate grafică, umor, libertate. Expoziţia este în acelaşi timp şi o explorare a “tarelor” pe care săptămânalul le-a lăsat în personalitatea unor artişti români. Deci le va da ocazia unor artişti contemporani celebri, ca Mircea Cantor, Victor Man sau Dan Perjovschi, să realizeze opere speciale. Dar şi să-i aducem un omagiu lui Mircea Arapu, românul care a părăsit ţara în anii 70 ca să-l deseneze, la Paris, pe acelaşi Pif: pentru că la Bucureşti fusese pasionat de Pif, a bătut la porţile ziarului din Paris, care l-a primit. Pur şi simplu.

Pari o persoană extrem de îndrăgostită de tot ceea ce ţine de cultura română, chiar franco-română, dar şi de Bucureşti, în general…

Ceea ce găsesc fascinant aici este interesul pentru “Celălalt” şi dorinţa de a lucra cu alte culturi pentru a dezvolta un oraş formidabil. Graţie sprijinului unui Ion Mincu, Şerban Sturdza, Alecu Beldiman, Teodor Frolu, am creat Atelierele libere de arhitectură. Am reuşit să invităm la Bucureşti mari arhitecţi, urbanişti, peisagişti francezi, pentru a le prezenta munca şi a putea reflecta asupra Bucureştiului. Inaugurată în octombrie 2010 de către Odile Decq, seria de ateliere se află astăzi la finalul celui de-al doilea sezon. La fiecare cinci săptămâni, un invitat francez internaţional recunoscut vine la Bucureşti pentru a susţine o conferinţă tematică şi un atelier pentru studenţi şi profesionişti. Cu un singur scop: propune cazuri concrete pentru transformarea Bucureştiului într-o metropolă a secolului XXI. Într-un moment în care proiectele urbanistice ale Primăriei Bucureşti suscită controverse. Faptul că personalităţi de anvergură, ca cele citate mai sus, sunt alături de noi este o dovadă a unei evidenţe: Franţa, dacă a făcut cândva parte din trecutul Bucureştiului, face cu siguranţă parte şi din viitorul său. Franţa aduce un mesaj de modernitate într-un oraş ale cărui bulversări istorice au ciopârţit spaţiul urban cum rar am mai văzut şi care prezintă astăzi o provocare arhitecturală şi urbanistică unice printre capitalele europene.

Dar dincolo de literatură şi arhitectură, artistul-regizor din tine este dublat de un ecologist…

Am dorit, încă de la sosirea mea în Bucureşti (în 1990 şi apoi în 2009), să implementez un proiect mai vechi: o prelungire “verde” a atelierelor de arhitectură. Pe lângă arhitectură şi urbanism văzute stricto sensu, arhitectura peisajului se afirmă cu forţă ca o disciplină distinctă care reuşeşte să acopere toate domeniile de fabricaţie sensibilă a teritoriilor noastre contemporane. Martor al epocii sale, dar sculptat în memoria şi timpul naturii, creatorul de peisaje este purtător al unei capacităţi fantastice de a conjuga şi reconcilia paradoxurile epocii noastre. “Le paysagiste” este artizanul unei discipline care conjugă spaţiul memoriei cu timpul naturii. Grădinile au dat înapoi în faţa presiunii imobiliare. Este momentul să revină, de aceea ICF a pus în mâinile unor specialişti români şi francezi crearea in site a unor microgrădini, efemere sau perene, grădini punctuale sau itinerarii verzi de-a lungul Bucureştiului. De la Piaţa Enescu la Piaţa Constituţiei sau în cartierul Lipscani, vom trăi în acelaşi timp un moment de creativitate şi de reflecţie asupra legăturii dintre oraş, design, artă şi spaţiul respirabil: grădina. Am intitulat această manifestare “Artă şi peisaj”, căci până la urmă este ceea ce ne lipseşte cel mai mult într-o capitală unde aceste aspecte sunt ascunse, adăpostite şi absente din spaţiul public. Am propus, simbolic, ca ea să aibă loc cu ocazia sărbătorii organizate de Arcub pentru aniversarea Bucureştilor, în 25 septembrie. Este, cred, un mesaj purtător de speranţă.

* Didier Dutour este ataşatul cultural al Ambasadei Franţei în România, director regional al Institutului Francez din Bucureşti, şi este un românofil şi eurofil convins. Este gazda standului francez de la Bookfest, unde veţi putea urmări, printre altele, o dezbatere cu Michel Houellebecq, Nedim Gürsel, Sylvie Germain, Gabriela Adameşteanu, Simona Popescu, Yasmina Kadra, vineri, 1 iunie, între orele 17-18:30.

* Interviul a apărut iniţial în Qmagazine