Solidaritatea fără disciplină este neputinţă, în Europa. Subiect, predicat... Concepte simple pentru a rezuma, de fapt, o stare de fapt: Uniunea Europeană cere solidaritate din partea tuturor acolo unde de fapt, în afară de europenii de Est, nimeni nu ştie cu adevărat ce înseamnă austeritatea. Sau disciplina. Poate doar nemţii, dar bine, ei o au în sânge.

Altfel, rezumatul a câtorva ore de maraton oratoric şi dezbatere pe o temă care, asemeni agriculturii, altă fată vitregă a concepţiei europene a viitorului, începe să nu mai fie nici ea sexy: răspunsul european adus crizei. Meritul esenţei i-a revenit primului orator, Jean Leonetti, ministrul francez al Afacerilor Europene, acelaşi care, ulterior, avea să observe că de fapt dezbaterea electorală franceză a cam invadat spaţiul ideatic european. Corect, indubitabil, dar cum să faci altfel, se întreba fostul ministru al Afacerilor Europene, socialista Elisabeth Guigou, "când Europa pe care ne-am construit-o este una în care statele membre se dedau unei concurenţe acerbe în materie de dumping social şi salarial?" Şi cum să tragi învăţăminte ale crizei atunci când de fapt ea nu s-a terminat? La cinci ani de la debutul ei, remarca economistul Jean-François Jamet, "ne aflăm în faţa unei duble probleme: rezolvarea crizei, în condiţiile în care austeritatea nu este însoţită nici de solidaritate nici de disciplină, şi problema expresiei politice faţă de europeni". Puţină simplitate, domnilor, şi multă modestie, atunci când este să vorbim despre criză!  Căci, aşa cum remarca aceeaşi Guigou, UE se mişcă şi puţin şi târziu: 2008, debutul crizei, mai 2010-răspuns concertat european, iulie 2011- crearea MES (Mecanism European de Stabilitate).

Mai mult, pentru mulţi, sau cel puţin pentru cei de stânga şi pentru Verzi, "planul Hercule de care are nevoie UE nu sunt miliardele de euro ale MES, ci vreo 500 de miliarde pentru investiţii viitoare", a afirmat eurodeputatul Daniel Cohn-Bendit. "Salariul minim european este indispensabil", striga la rândul ei Elisabeth Guigou. "De ce nu o taxă de 0.01 % din apelurile telefonice mobile spre Europa pentru bugetul european?", se întreabă acelaşi Cohn-Bendit.

"Sigur, e nevoie să luptăm pentru o mai bună convergenţă economică în interiorul zonei euro, avea să calmeze apele comisarul european pentru Afaceri economice şi monetare, Olli Rehn. Dar părerea mea este că sectorul financiar, în mare parte vinovat de actuala criză financiară, trebuie să-şi asume responsabilităţile şi să plătească măcar o parte din oalele sparte".

Uşor de spus, dar greu de realizat când aflăm, via spuselor comisarului european pentru Piaţa internă şi servicii, Michel Barnier, că,

spre deosebire de Statele Unite ale Americii, economia europeană este finanţată în proporţie de 75 % de către bănci. Regulare, guvernanţă economică, însănătoşire a conturilor, nu sunt nici pe departe suficiente. E nevoie de creştere. Creştere economică, fiind atenţi şi la fractura socială europeană, la sentimentul de excludere pe care îl manifestă europenii, şi mai ales la cele 10 procente de şomeri ai UE. Adevărul este că UE nu a avut curajul de a face ceea ce preconizase Jacques Delors, fost preşedinte al Comisiei Europene, în urmă cu zece ani. Guvernanţa economică. UE a ales dezchilibrul.

Bine, bine, o să ziceţi, dar scribul ce a reţinut? Dincolo de cuvinte, dincolo de subînţelesuri? Conştiinţa unei erori şi a unei UE care a crescut pe jumătate. Ca un aluat. Acum este băgată la cuptor şi vrem un cozonac rumen şi frumos. De unde?

Din disperare..."Sunt un european convins şi un finlandez încrezător. Vom profita de la criză pentru a face o Europă mai puternică. Noua guvernanţă economică va garanta perenitatea uniunii monetare. odată ce vom stinge focul va trebui să ne ocupăm de stabilitatea şi de supravegherea financiară a UE". Să-i fie gura aurită...

Şi pentru că suntem la capitolul "recunoaştere şi pace" [în exclusivitate pentru Presseurop.eu], credeţi că o Europă federalizată ar fi înfruntat mai bine criza economică? OlliRehn:

Cred că trebuie să ne luptăm pentru o guvernanţă economică, pentru a putea fi mai bine pregătiţi în cazul unor crize ca cea în care ne găsim de cinci ani. Şi cred că trebuie să avem o bună guvernanţă economică pentru a avea o mai bună convergenţă economică în viitor". Nimic de adăugat, hai să fim optimişti, asemeni celor 75 % din francezii interogaţi în cadrul unui Eurobarometru surpriză, care cred că "construcţia europeană permite aflarea unei soluţii pentru criză.