Au fost câteva mii. Apoi au rămas câteva sute. Acum sunt câteva zeci. O mână de oameni. Flutură două pancarte și spun că nu renunță. Totul în spiritul democrației. Au strigat împotriva mafiei și au cerut alegeri anticipate.

Și-au întrebuințat imaginația și au făcut haz de necaz: “Suntem 500.000 în stradă; ne-a numărat Anastase”, aluzie la un vot controversat (puțin spus) din Parlament. Alții au ales lirica lui Arghezi, după cum arată Jurnalul Național: “Nu ajunge, vream să zic / Să fii mare cu cel mic / Că puterea se adună / Din toţi micii împreună.” Au venit cu steaguri și icoane. Cei mai mulți. Cei pașnici. S-au urcat pe statui și au strigat “Jos”. Au cerut “Libertate” și “Democrație”.

Cuvinte mari, al căror sens poate, de multe ori, ne scapă. Un studiu citat de Evenimentul zilei arata că “tinerii cred mai degrabă în valori precum dreptatea, respectul şi adevărul, decât în solidaritate şi curaj”. Din nou cuvinte mari.

Ce se află însă în spatele lor? Cât de mult a contat solidaritatea în timpul protestelor? Să fie sentimentul dreptății cel care anima, sau factura ridicată de la întreținere? Se căuta adevărul sau se spera să nu se mai strângă cureaua din nou? Știau că nu sunt singuri. Că proteste similare, împotriva austerității au existat și în alte țări europene. Și că nu o să-i pună nimeni la colț. Erau în rând cu lumea. Căutau schimbarea și o viață-alta decât cea oferită de actualii politicieni.

Nu s-au speriat de frig (poate pentru că așa era și în case, dar și în suflete?). Au oferit inimi jandarmilor și au ascultat opiniile analiștilor care explicau cum sunt îndepărtați investitorii de o situație politică incertă. Au asistat la o schimbare de guvern. Au vrut să fie auziți și au fost. Și-au spus oful și au plecat mai liniștiți spre case. Pentru că au însemnat ceva.

Acum mai sunt doar câțiva care aleg să vină în Piața Universității. Să caute sâmburele revoltei în interiorul lor și în indiferența noastră de fiecare zi. O opțiune care, deși pare greu de înțeles-după o iarnă grea din toate punctele de vedere-este totuși, ușor de respectat.