Feed Blog

Pierre Vimont: "Dacă nu reglăm criza, restul nu are prea mare importanţă..."

Presseurop
30 ianuarie 2012

Cu ocazia unui colocviu organizat de Fundaţia Schuman şi Institutul Naţional de Înalte Studii de Securitate şi Justiţie (INHESJ), Pierre Vimont, numărul 2 al diplomaţiei europene, a descris propria sa viziune a Europei. O viziune care pune pe primul plan diviziunea care dintre statele membre.

Astfel, el a afirmat că

dacă privim Europa din perspectivă istorică, avem o problemă de bază nerezolvată. UE era la origine un proiect de pace, perfecţionat de împăcarea franco-germană, de recuperarea Estului, de tratate, de apariţia euro. Dar după Maastricht, etapa următoare, trecerea de la puterea economică la puterea politică, nu s-a realizat. Pur şi simplu pentru că nu a existat un acord între statele membre. Vedem clar pe teren că UE are greutăţi în transformarea acestui eseu. Iar partenerii noştri se întreabă, în consecinţă, dacă suntem într-adevăr serioşi în dorinţa de a face din UE o adevărată putere care să-şi aibă locul în lume.

"Totul se învârte în jurul cuvântului 'putere', afirmă Vimont: Europa se vede ca o soft power, cea mai inteligentă posibil, însă ea nu are o adevărată doctrină de acţiune în raport cu acest concept. Ca adeseori în construcţia europeană, am rămas în mijlocul câmpului".

Iar acestea se întâmplă din cauza a trei aspecte, consideră diplomatul, în primul rând

deoarece conceptul 'putere' nu se află în codul genetic al Europei. În al doilea rând, atunci când am construit UE, nu am construit pe un teren virgin, ci în paralel cu NATO [ceea ce a pus] o enormă problemă, mai ales între Franţa şi partenerii săi. Mai este oare nevoie, acum că Franţa a revenit în structură, de construirea unei alte forţe europene? În sfârşit, pentru că noi suntem profund divizaţi. Chiar şi în interiorul guvernelor celor 27 există diviziuni. Să privim, de exemplu, domeniul securităţii şi al apărării, în Franţa. Parisul afirmă că doreşte o politică comună de securitate dar acţionează şi marginal, cu tratatul franco-britanic.

La aceasta se adaugă caracteristicile lumii în care trăim.

Criza pe care o traversăm ridică semne de întrebare asupra capacităţii noastre de a regăsi un elan pentru a avansa. Este suficient să vă spuneţi că în Statele Unite Europa este văzută asemeni unei sperietori de genul 'nu trebuie să faceţi aşa'. Apoi, capacitatea noastră de guvernanţă. Şi aici vedem în ce hal are Europa probleme cu a-şi face curăţenie în propria casă. Căci criza repune în discuţie ierarhia şi compoziţia puterilor mondiale. Pentru UE este o adevărată încercare. Şi, în cele din urmă, accelerarea dimensiunilor acestei lumi. Totul se întâmplă rapid, transformările, circulaţia informaţiei, noul raport de forţe cu celelalte ţări din lume. Luarea de decizii la nivel de politică externă, totul...Să privim de aproape evoluţia partenariatului transatlantic, noile provocări militare, vecinătatea europeană. La Sud şi în Est. Oricare ar fi viitorul Turciei şi al Rusiei în materie de adeziune, vedem că UE trebuie să-şi redefinească cu orice preţ tipul de relaţie pe care o întreţine cu ele. Avem nevoie şi de un raport nou de forţe cu celelalte părţi ale lumii: America latină, India, China...

Odată cu primăvara arabă am crezut că aceste ţări, fiind în vecinătatea noastră apropiată şi sub influenţă europeană, îşi vor întoarce privirile spre noi, cum au făcut-o cândva, la rândul lor, ţările din Est, după căderea comunismului. Ori, am fost forţaţi să constatăm că avem deja concurenţă la faţa locului: Australia, de exemplu.

Ca urmare a afirmaţiilor sale, Presseurop.eu l-a interpelat pe Pierre Vimont asupra căi de urmat pentru a ieşi din dificultate...

În prealabil, dacă nu reglăm această criză economică, restul nu are prea mare importanţă. Partenerii noştri se uită critic la noi: din cauză că nu am ştiut să rezolvăm repede problema grecească, am propagat epidemia. Este suficient să  locuieşti la Bruxelles pentru a vedea cum această obsesie pentru criză este reală şi cotidiană. Multiplicarea consiliilor europene, la fiecare două luni, arată cât de urgentă este problema.

Trebuie să redefinim puterea politică europeană, viziunea strategică a UE. Trebuie să definim un plan de acţiune şi o idee comună celor 27 asupra viitoarei doctrine a UE, şi nu pentru următorii 30 de ani, ci mai modest, pentru 5-7 ani. Trebuie să definim priorităţi, un scop precis a ceea ce trebuie să facem cu mijloacele pe care le avem. În realitate, UE are absolut toate mijloacele de acţiune, în toate domeniile, militare, economice, asistenţă, comercial. O forţă extraordinară, dar care nu are sens decât dacă totul este regrupat şi sintetizat. Este una din sarcinile Serviciului European de Acţiune Externă. Este evident că toate acestea nu sunt deloc percepute la Bruxelles politic, ci administrativ. Ceea ce văd deocamdată la Bruxelles este că fiecare încearcă să-şi tragă turta pe spuza sa, în lupte administrative şi politice fără capăt. Cotidiene. Va fi necesar ca la un moment dat politicienii, în sânul statelor membre, al instituţiilor, să ne ajute să ieşim odată din bulibăşeala asta, pentru a găsi cumva viziunea generală de care avem nevoie. Este nevoie să utilizăm toată cutia cu mijloace de care dispunem.

Ca să ajungem la acest deziderat, cum ar trebui să redesenăm Europa? Cu mai multe viteze sau în Statele Unite ale Europei?

A fi împreună? Pentru mine, fost locuitor al Statelor Unite ca ambasador al Franţei, diferenţa dintre cultura americană şi cea europeană este vizibilă cu ochiul liber. Cultura americană, şi de aceea putem spune că federalismul american corespunde la ceva, înseamnă că dacă locuieşti la Chicago şi e de muncă în Texas, îţi iei maşina şi te duci acolo. Este un gest mai puţin frecvent şi mai puţin natural în Europa, mai întâi pentru că sunt o mulţime de reglementări care împiedică gestul astăzi. Şi apoi, pentru că suntem în mod fundamental plecaţi de la un concept de stat-naţiune puternic, fiecare cu propria sa cultură. Dar aceasta este forţa noastră. Nu avem nevoie să imităm cu orice preţ federalismul american. Hai să ne inventăm propria noastră integrare.