De la sărbătoarea de suflet, la sărbătoarea hypermarketurilor. De la masa în tihnă, la alergatul după promoţii. De la colindă, la “Moşule ce tânăr eşti”. De la fluturei de turtă dulce, la PlayStation, sub un brad artificial cu globuri care nu mai reprezintă de ceva timp îngeraşii pe care îi agăţau în pomul de iarnă bunicii. De la mesaje de pace, la sărbătoare a comerţului în era consumerismului.

Crăciunul nu este doar pentru români o sărbătoare pierdută în febra cumpărăturilor. La fel se întâmplă şi pe la alte naţii. Iar urările nu mai vin prin cărţi poştale achiziţionate cu grijă, ci prin sms-uri fără număr, sau mai ales prin reţelele sociale în multe limbi. Pentru că societatea este diversificată, iar prietenii din reţea sunt împrăştiaţi prin ale lumii zări. În România, însă, cireaşa de pe tortul de la cofetărie, pentru că nu se mai practică deloc cozonacii făcuţi în casă, o reprezintă, an de an, Crăciunul politicienilor.

Unii aşteaptă colindătorii cu 20 000 de euro pregătiţi, în loc de coş de mere şi covrigi. Alţii, sau altele, fac sarmale şi salată de bœuf, apoi le lasă pe masa din bucătărie şi dau fuga la laptop sau tabletă pentru a pune ultimele fotografii pe Facebook. De unde am putea să înţelegem că oamenii au încă nevoie de participarea celorlalţi la propria sărbătoare. Nu neapărat familie şi prieteni, merge, eventual şi potenţialul alegător. Nu mai vrem fluturei de turtă dulce, dar nici tocmai evoluţie nu s-ar putea numi schimbarea din ultimele decenii…