Grecia nu are o industrie naţională şi nu este competitivă de fapt în nici un domeniu al tehnologiei de vârf. În Franţa singurele produse greceşti care se găsesc pe piaţă sunt alimentare: brânză feta, tarama şi măsline. Grecia mai exportă însă şi ceva derivate petroliere, ciment şi produse farmaceutice.

În rest, Grecia este o ţară importatoare, de petrol în primul rând, de bunuri industriale în al doilea rând. În mare masură Grecia trăieşte, cum ştie toată lumea, din turism... După intrarea Greciei în Uniunea Europeană, şi mai ales după intrarea ei în zona euro, grecii au intrat într-o perioadă de euforie şi de un delir în ce priveşte consumul... Nu o spun, eu, o spun observatorii avizaţi şi chiar grecii înşişi recunosc că s-au lăsat atraşi de capcana cumpărăturilor pe credit.

Guvernele succesive din ultimii 20 de ani sunt acuzate acum, toate, că nu au dezvoltat industria, că nu au creat sectoare competitive. În multe privinţe ceea ce se întâmplă în Grecia din punct de vedere economic este chiar considerat o aberaţie: începând cu faptul că jumătate din populaţia ţării trăieşte de fapt... la Atena. O altă aberaţie este marele număr de funcţionari; Grecia numără aproximativ 11 milioane de locuitori şi dispune de 800 de mii de funcţionari de stat.

Infanteria greacă dispune de o sută de mii de oameni, marina dispune de aproape 19 000 de oameni iar aviaţia 26 800 de oameni. Aproape 3 la sută din populaţia activă a Greciei este deci înrolată, faţă de o medie de 1,1 la sută în celelalte ţări membre ale Alianţei Atlantice.

Grecia cumpără de asemenea armament sofisticat din străinătate. În presa greacă au apărut recent unele reproşuri la adresa germanilor în acest sens: grecii spun: când am cumpărat de la nemţi 6 submarine care ne-au costat 2 miliarde de euro, am fost consideraţi nişte clienţi excelenţi, dar acum când am solicitat solidaritatea europeană, Berlinul a întârziat să se manifeste. De notat că şi Franţa a vândut Greciei avioane de luptă şi fregate.

Un istoric şi eseist francez, Alain Gérard Slama, publică un articol în LE FIGARO şi avertizează că europenii ar face bine, înainte de a le impune tot felul de planuri de rigoare Atenei, să încerce să-i cunoască mai bine pe greci. Pentru că nu este exclus ca aceştia să refuze pilula amară fabricată pentru ei la Bruxelles împreună cu Fondul Monetar Internaţional.

Grecii pot fi şi imprevizibili, ei au o cultură a revoltei de care Europa ar trebui să ţină cont, şi nu este exclus nici faptul ca actuala criză să ducă la crearea unui puternic sentiment anti-european în Grecia.

Mai multe delegaţii sindicale franceze s-au dus deja la Atena ca să manifesteze împreună cu colegii lor greci. Cotidianul comuniştilor francezi, L'Humanité, publică astăzi un număr special în care principalul titlu este scris în greacă, mai precis cuvîntul solidaritate. Ce spun deci, intelectualii de stânga greci care participă la acest număr? Compozitorul Mikis Teodorakis vorbeşte despre un complot internaţional împotriva Greciei.

Un complot care vine din partea Americii ultraliberale şi a ultra-liberalilor europeni, care ar vrea de fapt să distrugă avantajele sociale obţinute de greci în ultimile decenii Să nu ne mirăm deci, în aceste condiţii, că Partidul Comunist Grec ar putea să-şi facă auzită vocea din ce în ce mai mult în Grecia. Comuniştii greci califică deja Uniunea Europeană ca o uniune a capitalului, având ca scop să atace drepturile salariatilor.

Analiză de Matei Vişniec, dramaturg stabilit la Paris, pentru RFI România