José Ignacio Torreblanca
Specialist în afaceri europene, José Ignacio Torreblanca este profesor de ştiinţe politice la UNED, Universitatea naţională de învăţământ la distanţă (în Spania). Animează un blog de dezbatere şi analiză asupra Europei şi colaborează în mod regulat cu El Pais. Este în acelaşi timp directorul biroului spaniol al Consiliului european de relaţii internaţionale.
Ieşirea Greciei din zona euro este din nou evocată din cauza crizei politice de la Atena. Dar acest scenariu este şi mai periculos astăzi când Spania este mai vulnerabilă. Iar consecinţele ar fi atât geopolitice cât şi economice. 
În ciuda consecinţelor sale sociale şi politice, Bundesbank şi guvernul Angelei Merkel continuă să laude austeritatea aplicată de doi ani în Europa. Este timpul să punem capăt dezastrului, se revoltă politologul spaniol José Ignacio Torreblanca. 
Americanii cred în zeul războiului, europenii se inspiră din zeiţa iubirii, asigura americanul Robert Kagan în 2002. Dar după Irak, Afganistan şi criza europeană, această teză controversată arată o suprinzătoare inversare a perspectivelor. 
După teribilul an 2011, o înrăutăţire rămâne posibilă, previne politologul José Ignacio Torreblanca. Criza i-ar putea obliga pe cei Douăzeci şi Şapte să aleagă între Grecia şi Marea Britanie. Şi din nou, totul se va decide la Berlin. 
Partidul Popular de dreapta al lui Mariano Rajoy este pe cale de a câştiga alegerile generale din 20 noiembrie şi de a aplica măsuri şi mai dure de austeritate. Dar atâta timp cât Germania nu-şi asumă responsabilitatea la nivel european, noul guvern nu va avea nicio putere pentru a scoate ţara din criză. 
După manifestaţiile din Grecia şi protestele Indignaţilor spanioli, agitaţia a traversat Atlanticul prin mişcarea Occupy Wall Street. Directă sau reprezentativă, chiar ideea de democraţie este astăzi pusă sub semnul întrebării, estimează José Ignacio Torreblanca.
Contrar UE,pradă problemelor sale economice, la urne merge în 12 iunie o Turcie încrezătoare. Această putere politică şi economică emergentă, şi nu Europa, este pe cale să devină un model pentru democraţiile care se nasc în Orientul Mijlociu. 
În timp ce criza libiană se desfăşoară la porţile Europei, Înaltul Reprezentant pentru politica externă a UE este total absent de pe scenă. „Ne putem întreba dacă postul acesta mai are vreun sens", scrie analistul José Ignacio Torreblanca.
În situaţiile importante, toate marile puteri au o doctrină diplomatică clară, pe care o aplică în funcţie de interesele lor. În faţa revoluţiilor arabe, ar fi momentul ca şi Europa să aplice una, consideră editorialistul José Ignacio Torreblanca. 
Faţă de represiunea din Tunisia, UE ar trebui să aplice aceeaşi politică de "sancţiuni inteligente" care, în 2006, convinseseră parţial regimul belarus al lui Alexandr Lukaşenko, consideră analistul José Ignacio Torreblanca. 
Cele şase luni petrecute la conducerea Uniunii au fost grele pentru guvernul spaniol. Criza economică, punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona şi lipsa de viziune strategică a UE i-au înceţoşat acţiunea. O situaţie care marchează dificultăţile sistemului de preşedinţii prin rotaţie. 
Proiectul de organizare al "Serviciului european pentru acţiune externă" prezentat recent de Catherine Ashton va fi suficient pentru a propulsa UE la rangul de putere internaţională la care pretinde ? Nimic nu este mai puţin sigur, având în vedere dimensiunea acestei administraţii, reticenţa statelor să-i predea prerogativele şi lupta instituţională în jurul competenţelor sale. 
Orice preşedinţie europeană, obiect de planificări scrupuloase, sfârşeşte prin a fi obligată să facă faţă unei crize neaşteptate care o obligă să-şi schimbe ordinea priorităţilor şi să-şi pună la încercare capacitatea sa reală de reacţie. Haïti reprezintă primul test de capacitate a noilor instituţii de politică externă ale Uniunii Europene de a funcţiona corect.
La conferinţa de la Copenhaga (COP15), suveranitatea statelor a fost principalul obstacol în calea unui acord asupra climatului. Soluţia, asigură politologul José Ignacio Torreblanca, ar fi de a urma exemplul UE în două domenii: tehnologii şi instituţii. 
Realegerea unui cameleon ca Jose manuel Barosso, al carui slogan "Partidul meu este Europa"concentrează suma tuturor ideilor filozofice a acestuia, reprezintă oportunitatea de a "întregi" Europa în următorii 5 ani şi de a face din aceasta un jucător global. Această întregire va implica trei obiective principale : eliminarea diferenţelor dintre membrii de prim rang şi cei de rangul al doilea, completarea lărgirii spre Balcani şi desăvârşirea modelului european, pentru ca acesta să servească drept o sursă de inspiraţie pentru "vecinii europeni" din Bielarus până la Caucaz. 
De la începutul crizei,guvernele naţionale ignoră recomandările venite de la Bruxelles şi scurtcircuitează acţiunea sa în materie economică. Totuşi,Uniunea şi moneda unică au salvat anumite ţări membre de la faliment. Pentru El País, Europa ar fi mult mai bine dacă guvernele ar acţiona într-o manieră mai puţin unilaterală.