Noul plan de salvare întocmit de UE pe 21 iulie nu a calmat agenţiile de rating. Pentru a scăpa oarecum de probleme, grecii trebuie să-şi schimbe metodele şi să favorizeze o politică de dezvoltare, consideră un editorialist.

Se spune că miracolele durează trei zile. Probabil că este adevărat. Pentru că doar trei zile au trecut de la sfârşitul summit-ului UE iar agenţiile de rating ne jupoaie deja de vii [în 25 iulie, Moody's a retrogradat nota Greciei, care nu mai este decât la o treaptă de incapacitatea de plată].

Îmi veţi spune că era de aşteptat. Rezultat preconizat şi chiar aş adăuga indiferent. Oricum, deciziile summit-ului vor fi evaluate pe baza schimbărilor profunde pe care le vor aduce pe termen lung, nu pe termen scurt de un weekend de vară. Aş face totuşi trei observaţii:

În primul rând, deciziile summit-ului UE sunt foarte clare şi pozitive în ceea ce priveşte încadrarea  datoriilor suverane şi sprijinul pentru Grecia prin acordarea unui împrumut suplimentar. Este o gură de aer proaspăt, cum se spune.

În al doilea rând, trebuie precizat că elementele sunt foarte ambigue în ceea ce priveşte reducerea datoriei greceşti care se aşteaptă, în termen de şase luni, să depăşească 162% din PIB, un nivel impresionant. Toate acestea nu sunt prea clare în acest stadiu, deoarece nu era posibil de a proceda altfel. Din momentul în care procesul de "participare voluntară" a sectorului privat a fost ales pentru reducerea datoriilor, nimeni nu poate prezice cum se va exprima generozitatea voluntară a fiecăruia.

În al treilea rând, judecătorii finali ai eforturilor depuse de către greci vor fi (la bine sau la rău) pieţele internaţionale, pe care sperăm să împrumutăm în 2014 – conform declaraţiilor ministrului de finanţe Evangelos Venizelos. Iar relaţiile de interacţiune dintre pieţe şi agenţii de rating sunt cunoscute şi integrate  în sistem.

Nu există, prin urmare, nicio îndoială că această criză generală şi ne-sustenabilitatea datoriei vor îngreuna substanţial povara datoriei. Dar cum să reducem datoria pentru a o aduce la un nivel sustenabil? Imediat după summit-ul UE, Wall Street Journal a calculat că datoria va trece sub 100% din PIB. Estimarea acestuia este cu atât mai importantă cu cât acest ziar are o anumită influenţă asupra pieţelor şi agenţiilor de rating.

Vorbim deci despre o reducere de nivelul a 135 – 140 miliarde de euro, care cam greu ar putea veni din  participarea voluntară a sectorului privat. Este ridicol să ne bazăm pe o astfel de teorie ! Şi de unde ar putea atunci veni? Din dezvoltare ! Ceea ce înseamnă că povara datoriei în această ecuaţie se va reduce drastic numai şi numai dacă vom creşte PIB-ul.

De aceea reţeta rămâne aceeaşi : dezvoltare, dezvoltare, dezvoltare... nu există niciun alt mijloc, nicio altă cale. Prin urmare, sper că în cele din urmă, Planul Marshall al executivului de la Bruxelles nu va semăna cu investitorii care apar în fiecare vară ca să cumpere echipa de fotbal PAOK Salonic şi care la final pleacă fără să investească  nimic!