Societate Tendinţe

America Latină: Spaniolii s-au întors

24 iunie 2011
El País Madrid

Juan Arteaga, 30 de ani, a plecat în căutarea unei vieţi mai bune în Mexico, precum numeroşi alţi spanioli.

Juan Arteaga, 30 de ani, a plecat în căutarea unei vieţi mai bune în Mexico, precum numeroşi alţi spanioli.

Confruntaţi cu o rată a şomajului record şi cu o lipsă de perspective de viitor în ţara lor, mulţi tineri spanioli îşi încearcă norocul pe continentul latino-american, aflat în plin boom economic.

Ecuaţia pare limpede precum cristalul. O generaţie de spanioli fără perspective îşi lungeşte din an în an studiile superioare. Între timp, un continent în plină dezvoltare duce lipsă de lucrători calificaţi.

Există astăzi un profil tipic al emigrantului spaniol în America Latină: treizeci de ani, cu înaltă calificare, celibatar. Juan Arteaga se încadrează perfect în acest tipar. La 30 de ani, el trăieşte de cinci ani în Mexico. După ce a terminat studii de jurnalism, el a încercat mai întâi să-şi găsească locul la Santander, într-o revistă universitară, "dar în Spania este complicat. Ajungi să fii mai degrabă chelner decât ziarist".

El a decis deci să plece. Astăzi lucrează pentru firma de consultanţă Llorente y Cuenca, specializată în reţele sociale şi comunicaţii online. "În Spania, America Latină este considerată ca un copil în plină creştere, explică Juan Arteaga. Dar când ajungi aici, îţi dai seama că acest copil este un uriaş. Mexicul este o piaţă mult mai mare decât Spania, datorită mijloacelor disponibile, petrolului, energiei, mărimii ţării, celor 110 milioane de locuitori... Este un monstru."

O piaţă imensă şi în creştere

Cu toate că mass-media scrie des despre această perioadă de prosperitate şi stabilitate pe care o cunoaşte actual America Latină, spaniolii sunt încă surprinşi. "Multe întreprinderi spaniole vin şi spun că doresc să aibă o bază în Mexic pentru a avea acces către Statele Unite. Şi apoi îşi dau seama că Mexicul în sine este o piaţă imensă şi în creştere", şi renunţă la extinderea lor spre Unchiul Sam în schimbul unei strategii de creştere în această ţară, explică tânărul spaniol.

Sectorul bancar spaniol a înţeles acest lucru cu ani în urmă. Javier López, preşedintele firmei financiare CreditServices, a explicat acum câteva luni că o mare parte a activităţii sale a fost reorientată spre Brazilia după criza financiară. "Astăzi, eu gestionez finanţe în America Latină aşa cum făceam în Spania acum cinci ani".

"Lumea muncii de aici nu are nimic de a face cu cea din Spania, continuă Juan Arteaga. Este mult de lucru, mai puţine concedii. Dar eforturile sunt răsplătite. Cel care munceşte progresează foarte repede. Am venit aici fără bani, fără să cunosc pe nimeni, şi cinci ani mai târziu sunt responsabil cu comunicarea pentru firma Coca-Cola pe a doua ei piaţă mondială, şi toate acestea la 30 de ani." O evoluţie de neconceput altundeva pentru majoritatea tinerilor lucrători, aşa cum rezumă Juan necruţător: "în Spania, aş fi încă stagiar".

La consulatul Columbiei din Madrid, există o creştere fără precedent a cererilor de vize de lucru. În 2008, serviciile consulare primeau în medie 45 de cereri de vize pe lună. Anul acesta, media a crescut la 70, pentru toate tipurile de vize, inclusiv permisul special care îngăduie contactele comerciale. Profilul tipic este cel al spaniolului "exasperat de situaţie, care are un capital şi vrea să plece să investească", spune consulul Lucy Osorno.

Ţara sa este "destul de generoasă" în acordarea de vize spaniolilor, spune ea, şi "oferă numeroase perspective pentru investiţii şi muncă", în special în sectorul infrastructurilor. Columbia, care are nevoie de investiţii spaniole, facilitează implantarea de întreprinderi nemaicerând un număr minim de salariaţi columbieni.

Un întreg continent urmează a fi construit

Bani, dorinţă de a înainta, cultură hispanică, peisaje exuberante, o primire a spaniolilor cu braţele deschise... Cine ar mai vrea să se mute în Germania când America Latină este disponibilă? Şi totuşi alţi factori, precum distanţa şi lipsa de securitate socială, umbresc acest nou Eldorado : transferul de şomeri care ar putea părea natural rămâne o opţiune, cu siguranţă din ce în ce mai populară, dar încă minoritară. "Este un continent foarte îndepărtat, iar unele informaţii [despre violenţe] nu ajută", a recunoscut Juan Arteaga.

Când se duce undeva în Europa, emigrantul spaniol nu este niciodată la mai mult de patru ore cu avionul de casă; din America Latină, cea mai apropiată destinaţie europeană este totuşi la nouă ore de zbor. Pentru Pilar Pin, director general al Serviciilor spaniole de emigrare, care studiază condiţiile de viaţă ale expatriaţilor spanioli din întreaga lume, "salariile, legislaţia muncii, slaba protecţie socială în caz de şomaj şi sistemul de sănătate" rămân problematice.

Cifrele sunt clare şi putem spune că nu există scurgeri ale talentelor spaniole spre America Latină. Şi nu pleacă nici vapoare întregi de imigranţi înfometaţi cu valize din carton, ci câţiva universitari în căutare de experienţă. Şi totuşi, în următorul deceniu, un întreg continent hispanic urmează a fi construit. În acelaşi moment, o întreagă generaţie de tineri absolvenţi spanioli este blocată într-o economie agonizantă. Două realităţi care încep acum să fuzioneze.