În Tunis, o jurnalistă a cotidianului De Volkskrant a asistat la o scenă uimitoare: tineri "indignaţi" spanioli manifestau în faţa ambasadei lor. Din dialogul purtat cu tunisienii a rezultat o reflecţie asupra sistemului nostru politic.

„Democraţia înseamnă mai mult decât a vota“, îi explică o demonstrantă spaniolă unui trecător tunisian. Ea îi dă o broşură. „Spania este o democraţie numai cu numele, pentru că legea electorală avantajază partidele mari“. Tânărul tunisian dă din cap neîncrezător şi începe să citească broşura. Protestul din faţa ambasadei spaniole din capitala Tunis este un eveniment demn de remarcat. Aproximativ 50 de spanioli (aproape 10% din toţi spaniolii din Tunisia) îşi exprimă de duminică seara solidaritatea cu „Indignados“ (Indignaţii), care au ocupat deja de câteva săptămâni pieţele din Spania. De remarcat că o ţară în care mii de oameni şi-au pus viaţa în pericol pentru democraţie este nevoită să afle acum că nici democraţia nu este atât de fantastică.

Trecătorul tunisian, care lucrează de 23 de ani în cadrul unui club de tenis din apropiere, i-a privit visător pe demonstranţi. Aceştia au tobe africane Djemba la ei, cântă şi dansează. „Este mai degrabă o sărbătoare decât o demonstraţie. Atunci când am demonstrat noi, Ben Ali încă mai era la putere“, spune el cu invidie în glas. Tunisianul înţelege faptul că spaniolii se plâng de legea lor electorală. Dar una peste alta, susţine că ar fi „superfericit dacă ar putea primi o democraţie spaniolă“.

Totul, decât o dictatură

Deficitele şi excesele democraţiei i se par subînţelese. La fel şi legea electorală nedreaptă şi dominaţia partidelor mari sau jocurile şi manevrele politice. Sau exagerările şi retorica populistă. Lipsa politicienilor care gândesc dincolo de următoarea scadenţă electorală. Habar n-are ce înseamnă toate astea, dar ar vrea să le aibă. Orice e mai bun decât o dictatură. Cum a spus Churchill: din toate formele de guvernare, democraţia este cea mai puţin rea.

Dar el a spus asta cu 54 de ani în urmă. Ceea ce îmi dă de gândit: De ce am rămas noi blocaţi în forma de guvernare cea mai puţin rea? De ce nu încercăm s-o schimbăm, sau măcar s-o perfecţionăm? Nu numai protestatarii spanioli care au ocupat piaţa vor să dea Europei o nouă faţă. Şi în restul Europei, populismul în ascensiune şi alegerile de sancţionare arată prăpastia care se adânceşte tot mai mult între cetăţeni şi politică din cauza carenţelor structurilor democratice.

Faptul că tunisienii acceptă aceste carenţe democratice cu dragă inimă după 50 de ani de dictatură, este de înţeles. Dar după revoluţiile arabe, şi cetăţenii europeni ar trebui să se trezească: De ce nu încercăm să înlăturăm aceste lipsuri? De ce nu ne îngrijim mai bine de o formă de stat care este atât de valoroasă încât arabii şi-au dat viaţa pentru ea? 

Tineretul spaniol pare acum să se fi trezit primul. Acţiunile lor au fost mult criticate, parţial justificat. Li s-a reproşat că nu au formulat obiective exacte, alternative concrete şi că sunt per ansamblu prea festivişti. Dar ei pun o întrebare justificată: Nu a venit timpul să ne îmbunătăţim propria democraţie, s-o upgradăm, acum când în Tunisia şi Egipt dictatura a fost schimbată cu democraţia?