Confruntându-se cu sosirea mai multor mii de migranţi din Africa de Nord, Italia invocă solidaritatea partenerilor săi. Dar, pe 11 aprilie, miniştrii de Interne şi de Justiţie ai celor Douăzeci şi Şapte, în frunte cu Parisul şi Berlinul, au reamintit Romei obligaţiile sale în ceea ce priveşte primirea şi gestionarea imigranţilor şi, în acelaşi timp că, în materie de imigraţie, se impune regula fiecăruia pentru sine-însuşi.

Italia, după spusele guvernului lui Silvio Berlusconi, se confruntă cu un tsunami de imigranţi ilegali, majoritatea tunisieni. Ea plânge şi cere o împărţire a "poverii" între statele membre ale Uniunii Europene şi ameninţă să lase aceşti imigranţi clandestini să treacă liber spre partenerii săi, oferindu-le "permis de şedere temporară" valabil trei luni, ceea ce, potrivit acesteia, i-ar forţa să-i accepte...

Aşanumiţii parteneri, în special Germania, Austria şi Franţa, nu au apreciat acest şantaj şi au spus-o clar pe 11 aprilie la Luxemburg, cu ocazia unei întruniri a Consiliului de Miniştri de Justiţie şi de Interne, reprezentantului italian, Roberto Maroni – membru proeminent al Ligii Nordului, un partid regionalist şi xenofob.

"Nu putem accepta faptul ca atâţia migranţi economici să vină în Europa trecând prin Italia. Prin urmare, ne aşteptăm ca Italia să respecte regulile juridice existente şi să-şi facă datoria", a lansat Ministrul de Interne german, Hans-Peter Friedrich, care s-a declarat pregătit să restabilească controalele la frontierele interne ale UE. Francezul Claude Guéant a anunţat la grămadă că va înăspri controalele la frontiera franco-italiană pentru a trimite de cealaltă parte a Alpilor clandestinii tunisieni. Nici vorbă, deci, de a ceda şantajului  italian. Maroni a izbucnit şi a mers un pas mai departe în escaladarea verbală : "Italia este lăsată de izbelişte. [...] Mă întreb dacă are cu adevărat vreun sens, în această poziţie, de a mai face parte din UE".

"Pură agitaţie electoralistă"

"Toate acestea sunt pură agitaţie electoralistă, în Italia, dar şi în Franţa, consideră Patrick Weill, director de cercetare la CNRS şi specialist în imigraţie. Deoarece nu este vorba de un aflux masiv, contrar a ceea ce afirmă guvernul italian şi ceea ce sugerează imaginile spectaculoase din insula Lampedusa", punctul de intrare al celor mai mulţi dintre imigranţii ilegali tunisieni. De fapt, de la revoluţia din Tunisia, în luna ianuarie, 25 800 de persoane au debarcat pe coastele italiene, ceea ce este foarte puţin având în vedere  situaţia economică din Tunisia şi războiul din Libia. Această cifră este cu atât mai puţin spectaculoasă în  Italia – devenită pământ de imigrare – care a regularizat în ultimii ani, în mai multe valuri, mai mult de un milion de imigranţi. Ultima operaţiune de acest gen datează din 2009. "Nu există de fapt nicio povară de împărţit", ironizează Patrick Weill, acest aflux se încadrează în normele obişnuite şi este posibil de gerat".  

Dar Roma vrea să facă din acest subiect o problemă europeană, sugerând că UE este prea permisivă. Ea dă astfel o lovitură dublă, măgulind totodată xenofobia şi euro-scepticismul unei părţi a electoratului italian. Contrar celor spuse de guvernul Berlusconi, eliberarea de permise de şedere temporară nu înseamnă că deţinătorii se pot instala liber în altă ţară a UE, aşa cum a amintit Comisia Europeană, furioasă de această deturnare a regulilor. Într-adevăr, o directivă din 2003 dă un drept de şedere migranţilor non-UE în întreaga UE, cu condiţia să aibă un permis de şedere de lungă durată (şi nu pe trei luni) şi să aibă mijloace de supravieţuire (loc de muncă sau economii). De asemenea pentru un străin din afara UE în situaţie legală, acesta are dreptul să circule liber în UE cu condiţia să aibă aceste mijloace. Cetăţeni străini cu permise de şedere temporară şi fără bani vor putea fi trimişi înapoi în ţara de intrare în UE, în acest caz Italia...

Planuri comune de patrulare pe coastele tunisiene

Faptul că au fost desfiinţate controalele fixe între statele membre ale spaţiului Schengen nu înseamnă că statele au renunţat la orice control : controalele mobile sunt perfect legale şi, în caz de ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice, frontierele pot fi temporar restaurate. Pe scurt, Claude Guéant ştie că are baze solide spunând că va folosi "toate mijloacele legale pentru a pune în aplicare Convenţia Schengen". Este cu atât mai necuvenit ca Italia să-şi critice partenerii cu cât agenţia Frontex o poate ajuta să-şi gereze  frontierele. Această agenţie europeană permite, într-adevăr, să se pună în comun resursele diferitelor state membre în caz de problemă. Este deja cazul în mare măsură la graniţele de est ale UE. De altfel Guéant şi Maroni au convenit vineri, la Roma, "să organizeze patrule comune pe coastele tunisiene pentru a bloca plecările", în cadrul Frontex. În cele din urmă, UE, care a promis să ajute financiar tranziţia Tunisiei, va cere în schimb noilor autorităţi cooperarea în lupta împotriva imigraţiei ilegale, ceea ce acestea au început deja să facă. Mult zgomot pentru nimic ?