Pe 28 noiembrie, moldovenii își aleg un nou Parlament. De rezultatul urnelor depinde stabilitatea ţării, și apropierea de UE sau Rusia. În afara ţării, emigranţii speră să se poată creea codiţiile reîntoarcerii lor pe pământul natal.
Vrem sau nu, dar moldovenii din Europa speră din tot sufletul că "tragedia Voronin” a luat sfârşit. Aşa gândesc şi cei care au emigrat pe timpul lui Lucinschi, când se ştie că moldovenii trăiau în condiţii inumane şi chiar mureau de foame. Fenomenul exodului a crescut odată cu el – atunci când s-au ivit ca din senin nenumărate firme ce se îmbogăţeau din deznădejdea populaţiei.
La finele anilor ’90, respectivele firme solicitau câte 800-900 USD de persoană pentru „o călătorie în Europa”, iar pe vremea lui Voronin taxa a ajuns la 3000-4000 de euro. În schimbul acestor bani, firmele falsificau carnete de muncă, ştampile, vize, paşapoarte ruseşti, slovace şi cehe. Astfel, nu exagerez, dacă afirm că, aduşi la culmea ananghiei de condiţiile mizere de trai, cu restanţe uriaşe la salarii şi pensii, la finele anilor ’90, moldovenii au fost fugăriţi din ţara
"Fugăriţii” de Lucinschi au plecat cu speranţa că se vor întoarce acasă în doi-trei ani, după schimbarea Puterii. Dar a venit Voronin. De aici şi vine marea lor pică faţă de comunişti. Se ştie că PCRM a creat condiţii ca tot mai mulţi moldoveni să-şi abandoneze ţara şi cât mai puţini să se întoarcă.