Lovită din plin de criza economică, Portugalia – ca şi Grecia sau Franţa – primeşte cu entuziasm investiţiile chinezeşti. Inevitabil, partenariatul cu executivul de la Beijing are un cost: sfârşitul visului occidental, care consista în a dori să dai Chinei în permanenţă lecţii de democraţie.

A fost o dimineaţă de duminică foarte particulară. Mica lume a conducătorilor de mari întreprinderi portugheze (Energias de Portugal, Banco Comercial Português, Portugal Telecom) era toată strânsă la Palacio das Necessidades, la Lisabona, unde preşedintele chinez Hu Jintao şi Primul ministru portughez José Socrates nu îşi ascundeau deloc satisfacţia pe care acordurile semnate de întreprinderile din cele două ţări le-o procurau [vezi mai jos].

Nimeni nu a vorbit public de cumpărarea datoriei suverane, dar diplomaţia portugheză putea să surâdă liniştită. China este o putere emergentă inconturnabilă, iar o ţară precum Portugalia are totul de câştigat dacă o numără printre partenerii săi. Afacerile cu Beijingul au totuşi şi o altă versiune.

O viziune divergentă

Este vorba aici de influenţa crescândă a Chinei în lume, şi de cea a democraţiei şi a drepturilor omului. Cum să împaci cele două caracteristici ale ascensiunii uriaşului chinez, în aceasta constă toată problema. Care nu are un răspuns comun.

Vizita lui Hu Jintao la Lisabona arată că Portugalia se află pe calea ambiţiilor mondiale ale Beijingului, şi aceasta şi pentru că Portugalia aparţine Uniunii Europene. Ar fi absurd să nutreşti temeri faţă de partenariatul economic cu China: de altfel, chinezii ne tratează, este evident, mai bine decât pieţele anumitor ţări democratice.

Echilibrul geostrategic se schimbă

Totuşi, nu trebuie să uităm nici care sunt consecinţele acestei apropieri crescânde dintre Europa şi China. Apropiere care, de altfel, intervine în paralel cu o îndepărtare progresivă între Europa şi Statele Unite. Astăzi întreg echilibrul geostrategic al planetei este pe cale să se schimbe, printr-un război făcut din lovituri cu euro, yuani şi dolari.

Odată cu acest război moare visul pe care Occidentul îl nutrea, de a da Beijingului lecţii de democraţie. Este de fapt principalul risc al unui comerţ cu China. Uitările noastre oportune ameninţă capitalul cel mai intangibil şi mai important al Europei: de a fi văzută în lume ca un spaţiu al libertăţii.