Lovită din greu de către criză, supusă rigorii economice şi confruntată cu greve, România este în pragul falimentului. Dar nici cei aflaţi la conducerea ţării şi nici investitorii europeni nu par gata să intervină. Cei care ar putea profita de această situaţie sunt ruşii şi chinezii, se îngrijorează România liberă.

Într-un editorial intitulat "România dă faliment. Cine o cumpără?", Sabina Fati analizează situaţia României în comparaţie cu Grecia, subliniind diferenţele dintre cele două ţări: deşi ambele se află într-o situaţie economică dezastruoasă, Grecia dispune totuşi de mai multe atuuri care o pot favoriza în jocul investiţiilor străine.

"Preşedintele vorbeşte azi despre pericolul 'grecizării' României fără să ţină cont că cele două ţări au potenţial diferit şi istorii diferite", "fără să se gândească probabil la faptul că investitorii occidentali vor fi mult mai interesaţi să 'salveze' mai degrabă Grecia decât România. Dacă cele două ţări vor fi nevoite să scoată pe tejghea ceea ce mai au de vânzare, cumpărătorii vor fi total diferiţi.

În Grecia, unde infrastructura de transport este bine pusă la punct, turismul este mult mai dezvoltat, iar agricultura a ştiut să beneficieze de fondurile europene, se vor înghesui să concesioneze sau să cumpere la preţ redus vesticii. În România, unde şoselele sunt mereu în reparaţii, fabricile au fost dezmembrate de mult, iar agricultura a rămas neglijată şi înapoiată, vor veni să investească esticii: chinezii, în cel mai fericit caz, sau ruşii. Pentru ei vor conta atât preţul redus, cât şi (re)cucerirea unei zone de influenţă sub scut economic."

Editorialista acuză clasa politică românească de întârzierea măsurilor necesare în faţa crizei care se profila încă de anul trecut, preocupările liderilor trecuţi şi actuali fiind acaparate de jocurile politice mai degrabă decât de interesele naționale. "Traian Băsescu are dreptate să se alarmeze pentru datoriile din ce în ce mai mari ale ţării, dar lamentările sale ar fi putut începe imediat după campania electorală şi, eventual, prin asumarea unui premier tehnocrat, care nu doar să înţeleagă mecanismele economice, ci să aibă şi o viziune asupra evitării catastrofei."

"Toate relele par să se fi întâmplat în ultimul moment, iar atmosfera de inerţie menţinută de Emil Boc şi amicii din PSD şi PDL care s-au aflat la cârmă în ultimul an şi jumătate nu mai contează. Maeştri în arta de a supravieţui, liderii politici autohtoni au mizat mereu în istoria ultimilor o sută de ani pe decizia de ultim moment. Actori şi victime ale propriilor maşinaţiuni, elitele politice din România şi-au pus întotdeauna propriile interese deasupra celor naţionale chiar şi atunci când au ştiut că acţiunile lor pot duce la catastrofe."