Lovitură de stat, derivă dictatorială... Ofensiva politică a guvernului, care ar putea duce la destituirea preşedintelui Traian Băsescu, reînteţeşte temerile unei întoarceri la un regim autoritar. Pentru editorialistul Mircea Vasilescu, este vorba de un capriciu politic lipsit de anvergură, faţă de care trebuie să reacţionăm.

N-o să fie dictatură. Aşa cum, de atâţia ani, cei care au strigat împotriva “dictatorului Băsescu” au vorbit degeaba, scrie Mircea Vasilescu în cotidianul Adevărul. Pentru editorialist,

n-o să ajungem din nou să ne cumpărăm alimente pe cartelă şi să ne fie teamă să spunem ce gândim ca să nu fim turnaţi la partid şi la Securitate. Dar n-o să ne fie bine. N-o să fie dictatură. Aşa cum, de atâţia ani, cei care au strigat împotriva “dictatorului Băsescu” au vorbit degeaba. Traian Băsescu a vrut să fie un “preşedinte-jucător” şi a jucat prost. A vorbit mult şi aiurea şi a creat o mulţime de conflicte. Acum, “stilul” conflictual se întoarce împotriva sa. USL şi guvernul său au pornit ofensiva pentru suspendarea preşedintelui – singurul lor proiect. Iar pentru a-şi îndeplini visul, calcă în picioare regulile democratice şi instituţiile statului de drept. Atâta pot, atâta îi duce mintea. Dacă vor reuşi să-l suspende, probabil că vor schimba şi Constituţia – care pentru ei înseamnă exact ce însemna proprietatea privată pentru Ion Iliescu: “un moft”.

O vor schimba după profilul lui Crin Antonescu, eliminând cu totul prerogativele preşedintelui sau trecând la republica parlamentară, astfel încât viitorul preşedinte Crin Antonescu să moţăie încântat de sine la Cotroceni. Până şi colegii săi îşi dau seama că nu-i poţi lăsa pe mână vreo atribuţie, nici nu-l poţi trimite la Consiliul European, atâta timp cât nu e capabil să poarte o conversaţie într-o limbă străină. Iar Victor Ponta nu pare deloc interesat de viitoarea sa carieră politică, pe care şi-o îngroapă pe zi ce trece: o să intre în istorie drept “cel mai tânăr premier”, s-a pozat la Consiliul European şi cu asta şi-a cam făcut pofta.

Dictator adevărat n-are cum deveni – e nevoie, totuşi, de anumite însuşiri pentru asta. Acuzaţia de plagiat îl va urmări tot timpul: indiferent la ce concluzie oficială vor ajunge comisiile de etică, din punct de vedere moral e terminat, iar în Uniunea Europeană e importantă şi moralitatea în politică. Iar el ştie bine asta. Aşa că îşi joacă în continuare rolul de dictatoraş de tranziţie, pe plan intern, împins să ia anumite decizii de sistemul de partide din spatele său. The Economist are dreptate: va ajunge la cimitirul politic. Şi va lăsa locul altcuiva, care va şti într-adevăr să profite de sistemul partid-stat autoritar care se construieşte zilele astea.

Citiţi articolul în întregime în Adevărul!