Alegerea a doi deputaţi de extremă dreapta în Parlamentul European este obiectul mai multor comentarii în presa britanică.Pentru Sunny Hundal de la Guardian, este o ocazie pentru Partidul Laburist de a se regândi.

Marea Britanie a votat până la urmă pentru un lider fascist. Fără a fi complezent faţă de ameninţarea extremei drepte, sper că acest lucru va iniţia o schimbare în modul în care abordăm partidul.

1. Voturile pentru BNP nu au crescut – numărul total chiar a scăzut din 2004. Deci nu înseamnă că mai multe persoane sunt seduse de propaganda BNP, ci că partea enormă de voturi pierdute de Laburişti s-a împărţit la mai multe partide mici. Dacă Partidul Laburist şi-ar reveni, nu ar mai exista nici un motiv pentru ca BNP să mai fie ales.

2. Acest eveniment poate va determina Partidul Laburist să nu-şi mai ignore rădăcinile din clasa muncitoare, acum atât de strivită încât votează pentru alte partide. Aceasta nu este o penalizare a imigrării sau a multiculturalismului, ci sancţiunea unui partid important ce-şi ignoră problemele locale. Mass-media-urile noastre  spun oamenilor în fiecare zi că prăbuşirea infrastructurilor este vina solicitanţilor de azil, mai degrabă decât a lipsei de investiţii. Subiectul imigrării nu ar fi atât de controversat dacă administraţiile locale ar fi acordat sau redus resursele necesare urmărind mişcările de populaţii, verificând că serviciile publice locale sunt bine asigurate. Acesta este, de asemenea, şi rezultatul lipsei de investiţii în locuinţe sociale.

3. Sper ca acest rezultat să pună de asemenea capăt gesticulării politice anti-BNP, prin care toate partidele se iau de braţe pentru a spune oamenilor să "voteze cu oricine, doar cu BNP nu". Dacă ei ne-ar da cu adevărat un motiv de a vota şi nu ar avea aerul de roboţi idioţi la televizor, am fi poate mai mulţi la urne. Aceste comportări nu fac decât să consolideze discursul BNP anti-establishment şi împing să voteze pentru ei pe cei indecişi.

4. De asemenea, însuşirea limbajului BNP nu funcţionează. Unii membri ai guvernului laburist cred că dacă scot din când în când fraze rasiste îşi vor păstra electoratul claselor muncitoare. Înseamnă a-i lua de sus şi a trece complet pe lângă faptul că ei sunt mânioşi contra partidului care i-a lăsat baltă şi nu contra vecinilor negri. Deputaţii laburişti nu au un discurs galvanizant ca Obama care spune "Nu este necesar ca visurile mele să se împlinească în detrimentul visurilor voastre".

5. Mass-media va vedea poate că tendinţa de a-şi asigura articole îngroşând parfumul de scandal şi frazele şocante churnalism* ajută de fapt BNP-ul. Decât să pună membrilor lui întrebări idioate de genul "Se poate zice că sunteţi un partid rasist ?", ziariştii ar face mai bine să-i pună în lumină activităţile. Marea parte a partidelor conducătoare a ales să ia în derâdere BNP. Dar trebuie luat în serios pentru că am văzut că poate recolta mai mult de 100000 de voturi într-o regiune. Ar trebui arătată  banda de şarlatani incompetenţi care este, cu tot cu anecdotele rasiste despre fiecare. Alegerea celor doi euro-parlamentari din rândurile lor ar trebui să-i forţeze pe ziarişti să ia în serios BNP-ul.

6. Este ţara pe cale de a se scufunda într-un război rasial ? M-aş mira. BNP el-însăşi şi-a temperat din ce în ce mai mult mesajul pe măsură ce se apropia de putere (aparent acum nu mai este nici măcar rasist, ceea ce ar trebui să fie o mare dezamăgire pentru suporterii lui care zic că sunt mândri de a fi rasişti). Cei mai mulţi oameni sunt acum în contact cu cineva dintr-o minoritate etnică şi ştiu cât de stupid este rasismul. Aceasta va anula întotdeauna ce spune BNP-ul.

 Dar asta nu înseamnă că trebuie să primim BNP-ul cu braţele deschise. Doar că acest alarmism exagerat joacă în favoarea lui.