Curtea Constituţională germană a cerut, pe 2 martie, ştergerea tuturor datelor privind telecomunicaţiile cetăţenilor, colectate din 2008 încoace. Dar ar trebui mai curând să fie abrogată directiva UE asupra luptei împotriva terorismului care autorizează colectarea acestor date, consideră Süddeutsche Zeitung.

Sentinţa trimite la gunoi normele în vigoare până în prezent în Germania asupra conservării datelor. Ea ordonă ca datele stocate în cadrul legii aplicate până acum să fie şterse. Judecătorii Curţii Constituţionale au formulat noi reguli. Dar mai ales, Curtea a considerat ca fiind suspectă orice activitate de colectare şi stocare a datelor legate de telecomunicaţii. Acest lucru ar reprezenta, spun judecătorii, "o încălcare gravă" a drepturilor cetăţenilor, "la o scară pe care sistemul juridic nu a cunoscut-o niciodată".

Verdictul cunoaşte şi descrie foarte bine ce s-ar putea întâmpla dacă toate comunicaţiile telefonice şi de pe internet ale tuturor cetăţenilor ar fi stocate timp de şase luni şi puse la dispoziţia statului. Justiţia ştie ce pericol ameninţă dacă informaţia de cine cui şi când a telefonat este la discreţie, cine a trimis e-mail-uri şi SMS-uri, cât de des şi de unde. Stocarea acestor date face posibilă "realizarea de profile complete de personalităţi şi comportamente pentru aproape toţi cetăţenii". Prin studierea legăturilor telefonice stocate, se poate de asemenea determina rapid cine ce rol joacă în cutare grup de adversari ai atomului, eolienelor sau războiului, în rândurile producătorilor de lapte supăraţi, manifestanţilor neo-nazişti sau anti-fascişti, cine  este creierul, logisticianul, organizatorul, sau pur şi simplu cine urmează.

Căci în ansamblu, Curtea permite stocarea şi transferul de date. Bazându-se pe pericolele descrise în verdict, ar fi trebuit să se zdrobească stocarea cu o interdicţie generală. Judecătorii nu au îndrăznit să meargă atât de departe, pentru că ar fi declanşat un război juridic cu Uniunea Europeană. La Bruxelles, drepturile fundamentale nu sunt stimate atât de mult ca la Karlsruhe, şi nu se cunoaşte încă prea bine poziţia Curţii Europene de Justiţie în acest domeniu. Dar momentul se apropie când evitarea unui conflict nu va mai fi posibilă.

Judecătorii ar fi trebuit să declare că directiva UE, care prescrie stocarea datelor, nu este acoperită  de legislaţia europeană. Cu toate acestea, Curtea Constituţională nu s-a atins de directivă. Dacă stocarea tuturor datelor de telecomunicaţii este atât de periculoasă pe cât o descriu judecătorii Curţii Constituţionale – şi pe bună dreptate, de altfel – atunci aceştia nu ar fi trebuit să se mulţumească doar cu simple avertismente.