O comisie parlamentară franceză preconizează interdicţia vălului islamic în anumite locuri publice. Pe când subiectul crează controverse şi în Danemarca, presa europeană pare reticentă la orice abordare legislativă constrângătoare.


În Franţa, misiunea parlamentară despre portul vălului islamic şi-a livrat raportul final pe 26 ianuarie. Deputaţii susţin o "rezoluţie", urmată de o interdicţie legală în serviciile publice (administraţii, spitale, etc ..). Legea va constrânge persoanele implicate "nu numai să-şi arate feţele la intrarea în serviciul public, dar şi să o păstreze descoperită", dacă doresc să obţină prestaţiile dorite. 

Două treimi din deputaţii majorităţii guvernamentale şi-ar dori totuşi ca interdicţia să se extindă la spaţiul public. "La constrângerea reprezentată de această măsură [o simplă interdicţie în incintele serviciilor publice], majoritatea a ţinut să adauge umilirea publică, denunţă Libération. Pentru aceşti paranoici ai identităţii franceze, trebuie deci ca aceste femei, totuşi mai mult victime decât vinovate, să fie arestate pe străzi şi amendate".

Legislaţie tulbure

Între timp, după şase luni de discuţii, "tot nu se vede clar un rezultat -sau nu- legal sau regulamentar – sau nu- al acestor discuţii", comentează La Libre Belgique. Deoarece, observă ziarul belgian, "reglementarea condiţiilor de acces la serviciile publice este un lucru. Dar legiferarea asupra ţinutei vestimentare de pe stradă este cu totul altceva". O lege de interdicţie generală riscă într-adevăr să fie respinsă de către Consiliul Constituţional sau de Curtea europeană a drepturilor omului.

Confruntat cu acest gen de dificultăţi, guvernul danez a renunţat să mai adopte o lege împotriva vălului în luna septembrie trecută. Dezbaterea a fost totuşi relansată prin publicarea unui studiu care arată că doar 200 de femei ar purta nicab şi trei burka. "Înfiinţarea unei comisii asupra vălului burka a fost exclusiv menită să înăbuşească dezbaterea jenantă" lansată de Naser Khader, explică cotidianul Jyllands-Posten. Purtător de cuvânt al Partidului Conservator pe probleme de integrare, deputatul ceruse interdicţia obiectului de îmbrăcăminte în spaţiile publice, sau chiar private, dar vizibile din stradă.

Burka nu este o mantie a invizibilităţii

Pentru Politiken, "lupta printr-o interdicţie generală împotriva acestui fenomen sectar de mică mărime ar putea paradoxal ajuta la consolidarea unui anumit conservatorism religios". Ziarul danez consideră că "cel mai bun mod de a răspândi burka sau nicab-ul este de a le 'prezenta ca fiind probleme'. Acestea devin astfel simboluri – nu ale supunerii femeii – dar ale protestului şi sfidării faţă de o societate daneză care nu ştie să-şi protejeze minorităţile".

În Times, Alice Thomson este de părere că "burka nu este o mantie de invizibilitate, ci este o respingere pasivă – chiar o declaraţie agresivă – a comunităţii. Orice persoană care poartă burka indică faptul că  doreşte să rămână în afara societăţii". Şi totuşi, nimeni nu vrea să vadă poliţia smulgând vălurile femeilor pe stradă. "Francezii au mers prea departe în încercarea de a interzice vălul integral în transporturile publice". Întrucât în Anglia se consideră adeseori că "a interzice vălul islamic nu este britanic", aşa cum zice Dominic Lawson în Times... "Franţa are o cultură politică clar anti-clericală, care consideră că religia nu-şi are locul în domeniul public. Avem o viziune mult mai tolerantă faţă de diferenţa religioasă, care poate fi rezumată în următoarea frază – "Live and Let Live" (Trăieşte şi lasă să trăiască).

 Ravagiile corectitudinii politice

Şi totuşi, susţine scriitorul est-german Monika Maron, societăţile noastre sunt atât de confortabil instalate în protecţia drepturilor lor civile garantate de constituţii încât nu percep ameninţarea inerentă a fundamentalismului musulman. În Der Spiegel, ea a criticat jurnaliştii celor mai importante ziare, care, după ea, ar împiedica exprimarea criticii Islamului, precum unii utopişti din Germania de Vest cenzurau critica Germaniei de Est în 1988.

"Dezbaterea nu este despre Islam şi critica acestuia, ci asupra încrederii noastre în democraţie şi în dreptul nostru de a insista asupra unor legi [...] care au fost cucerite prin lupte seculare împotriva despotismelor statului şi clericilor. Şi ar trebui să abandonăm toate acestea, pentru că cel care insistă pe toleranţă nu poate înceta să fie tolerant când celălalt nu este tolerant". Potrivit acestei logici, Shariah (legea islamică, care acoperă toate aspectele vieţii şi căreia îi sunt subordonate orice legi şi drepturi în ţările islamice N.T.) "ar putea deveni o lege germană, fără a provoca proteste", se indignează Maron.