"The pub" (barul), pe vremuri principala atracţie în Irlanda, cunoaşte un declin abrupt: îşi închid porţile câte unul la fiecare două zile. Şi nu este vorba doar de o recesiune lungă şi profundă, ci de asemenea şi de o schimbare culturală, relatează The Irish Times. Extrase.

Cu nu multă vreme în urmă, întreaga societate era tributară barului. Aniversări, botezuri sau pomeni sfârşeau în cele din urmă în interiorul său întunecat. Familiile îşi trimiteau reprezentanţi pentru a-i aduce acasă pe băutorii care nu mai vroiau să plece.

Cei care se trezeau dis-de-dimineaţă se întâlneau la o halbă, în drum spre lucru, cu cei care îşi petrecuseară noaptea acolo. Oamenii se lăudau că şi-au petrecut nopţile închişi în camere mici şi întunecate, lângă nişte distribuitoare de bere.

Acum, barurile se închid în ritmul de unu la fiecare două zile, sunt peste 1 100 din 2005 şi până acum. Declinul lor a fost adesea citat ca fiind un exemplu de regres al ruralităţii, dar barurile din toate zonele şi de toate tipurile îşi închid porţile.

Schimbări radicale într-o cultură

Prăbuşirea acestui sector a fost justificată prin diverse motive. O bună parte a deceniului trecut, patronii de baruri s-au plâns de interzicerea fumatului şi de schimbările legilor privind conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice. Şi totuşi aceste schimbări au fost realizate cu multă vreme în urmă – interzicerea fumatului a intrat în vigoare în 2004 şi primele schimbări ale legilor privind conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice datează de la introducerea testelor de alcool în aerul expirat, din 2003.

Alţii spun că s-a petrecut un fenomen mai important, o schimbare radicală a felului în care trăim şi, îndeosebi, a modului în care ne petrecem timpul liber. "Se pare că asistăm la o schimbare fundamentală a modului de trai", spune Mary Lambkin, profesor de marketing la Universitatea din Dublin. "Pe măsură ce oamenii se îmbogăţesc şi devin mai sofisticaţi, nu mai sunt dispuşi să stea într-un bar murdar. Tinerii, în special, îşi doresc să se poată întâlni în locuri mai noi, mai luminoase, mai moderne."

Deşi recunoaşte importanţa barurilor tradiţionale din perspectiva turismului precum şi existenţa unor baruri bune, ea continuă să le critice. "Mai sunt în continuare baruri nesemnificative care nu ies cu nimic în evidenţă. Multe dintre acestea, cu interioarele lor întunecate şi sordide, şi tejghelele lor murdare, par că nu au fost renovate din 1954. Aceste localuri nu vor supravieţui recesiunii şi probabil că nici nu merită să supravieţuiască."

Patronii de bar sunt conştienţi de aceste schimbări atât culturale cât şi economice. "Înainte oamenii aveau bani dar nu aveau timp, acum nu mai au bani şi tot nu au timp", spune Padraig Cribben, directorul general al Federaţiei negustorilor de vin din Irlanda, care reprezintă 4 500 dintre patronii de baruri din ţară.

Orele de vârf contează

El declară că pentru unii dintre membrii federaţiei lui nu merită să ţină deschis în afara orelor de vârf. "A devenit o activitate cu timp parţial, un pic precum agricultura acum aproape 20 de ani. Unele baruri nu deschid înainte de opt seara, sau până miercurea."

Geraldine Lynch, a doua generaţie de patroni ai barului The Cuckoo’s Nest (Cuibul cucului) din Tallaght, a văzut cum cifra de afaceri din timpul săptămânii a scăzut cu două treimi din cauza recesiunii şi a altor factori. Dar cel puţin acest fenomen era previzibil şi putea fi controlat printr-o administrare grijulie.

Apoi s-a întâmplat ceva alarmant; sfârşiturile de săptămână au început să se diminueze. "Pe vremea mea, week-end-ul începea joi seara, dar recesiunea a tăiat această zi", declară ea. "Apoi a început să dispară şi vinerea. Oamenii au încetat să mai vină aici după serviciu, sau veneau doar pentru un pahar şi apoi plecau."

Lynch vede cum clienţii au vieţi din ce în ce mai ocupate, pentru care sâmbăta este singura zi a săptămânii în care se cinstesc. Sâmbăta dimineaţa poate fi consacrată activităţilor familiale sau cumpărăturilor, deci seara de vineri a devenit un moment petrecut acasă.

În cursul acestei luni, un perceptor a preluat controlul barului lui Colman Byrne, în Ballaghaderreen, din regiunea Roscommon, punând capăt unei lupte de şase ani pentru a face rentabilă afacerea.

Treburile mergeau înainte să intre în vrie, din diverse motive. Recesiunea şi emigrarea sunt unii din factori, dar a fost de asemenea şi împotrivirea vecinilor la licenţa de a ţine deschis până noaptea târziu, care a ucis comerţul crucial de sâmbătă seara.

Dar pe lângă factorii economici, Byrne a remercat aceleaşi schimbări culturale observate şi de către ceilalţi. "Această trăsătură caracteristică irlandezilor, sociabilitatea, este pe cale de a dispărea progresiv. Oamenii nu mai au aceleaşi obiceiuri sociale ca şi înainte."

În loc vină la bar ca să discute, ca de obicei, despre subiecte locale, Byrne spune că noii clienţi erau mai degrabă "tineri care se îmbătau dinainte acasă cu vodcă şi bere ieftine. Cei care ajungeau totuşi la bar veneau cu plosca de alcool ascunsă în pantaloni."

Conor Kenny îşi pune de asemenea întrebări referitoare la imaginea pe care o aveam despre noi-înşine ca fiind sociabili şi bucuroşi de companie. "Generaţia celor care au mai puţin de 26 de ani este complet diferită de cea dinainte." Rezultatul, spune el, este o generaţie care nu are prea mult chef să petreacă o seară liniştită, stând într-un singur loc, într-un bar liniştit. Ei muncesc mult, beau mult, şi ies în oraş la o oră la care părinţii lor se întorceau eventual acasă ca să se culce, consideră Kenny.

Consumul de alcool a scăzut cu o cincime într-un deceniu

Aceasta este cealaltă schimbare majoră care afectează sectorul barurilor. Consumul de alcool a scăzut cu o cincime într-un deceniu, dar joacă în continuare un rol important în stilul de viaţă irlandez. Problema patronilor de bar este că, din ce în ce mai mult, băuturile sunt consumate acasă, şi nu în localuri specifice.

Conform unui studiu comandat de către Drinks Industry Group Ireland (Organizaţia pentru industria băuturilor din Irlanda), cu un deceniu în urmă, pănă la 80% din băuturi erau vândute în cadrul localurilor comerciale (baruri şi alte locaţii); astăzi, acest tip de consum reprezintă mai puţin de jumătate din vânzări.

Eliberate în 2006 de interdicţia de a scădea preţurile, marile magazine s-au transformat în depozite de băuturi, folosind alcoolul ca promoţie pentru a tenta cumpărătorii să le treacă pragul. "A fost o explozie a disponibilităţii şi o prăbuşire a preţurilor", spune Donall O’Keefe, directorul general al Asociaţiei negustorilor de vinuri cu licenţă de distribuire, care reprezintă patronii de baruri din Dublin.

Deci, în timp ce barul era pe vremuri o instituţie bine împământenită, cu un rol central în cadrul comunităţii, la ora actuală şi-a pierdut scopul. Kenny consideră că provocarea patronilor de bar este să-şi dovedească din nou pertinenţa. "Totul consistă în a se reinventa, în a restabili bazele de lucru. Barurile nu au mai ştiut să-şi creeze o piaţă, să se pună în evidenţă. În timpul Tigrului Celtic [perioada de creştere economică a Irlandei] a fost uşor să facă bani, şi au uitat cum să facă eforturi ca să atragă clienţii."

Lambkin prevede şi mai multe falimente şi un val de consolidări în cadrul unei versiuni economice a "supravieţiurii celui mai adaptat". "Fiecare oraş are barurile lui cunoscute care ies în evidenţă. Este în continuare o afacere profitabilă pentru cele bune, iar acestea vor supravieţui."