Politică Statele membre

Grecia: Un pas în plus spre nicăieri

13 februarie 2012
To Ethnos Atena

Atena, 12 februarie. Un manifestant se adăposteşte în spatele unei baricade improvizate în timpul înfruntărilor cu poliţia, în faţa Parlamentului.

Atena, 12 februarie. Un manifestant se adăposteşte în spatele unei baricade improvizate în timpul înfruntărilor cu poliţia, în faţa Parlamentului.

Noul plan de austeritate cerut de UE şi FMI a fost votat în 12 februarie de către Parlamentul grec pe un fundal de manifestaţii şi violenţe. Dar acesta nu rezolvă nimic şi îi lasă pe greci fără răspunsuri asupra viitorului lor, regretă un editorialist.

Nu există nicio îndoială: ţara trebuie să rămână în zona euro. Orice altă perspectivă ar fi o tragedie. Faptul că unii compară dificultăţile societăţii de astăzi cu cele ale unui faliment necontrolat arată un anumit grad de superficialitate politică. O politică serioasă ar fi cea care, în afara alegerilor partizane, ar putea ţine cont şi de nuanţe. "Clivajul" este un prost sfătuitor. Comparativ cu această noţiune, a fi "înăuntru sau în afara" zonei euro nu este întrebarea cea bună. Răspunsul oricărui cetăţean conştient este "înăuntru". Dar adevărata întrebare este: dincolo de severitatea sa inadmisibilă, noul plan de austeritate care ne este impus de creditorii noştri, cu tot ce are de bine şi de rău, ne va permite să ieşim din criză sau este cel mai scurt drum spre falimentul necontrolat?

În definitiv, ni se cere o devalorizare internă extremă care, în contextul actual al economiei noastre, va avea mai multe efecte negative decât pozitive. Mai în general, fiecare plan economic fără durabilitate socială, cu un faliment necontrolat şi o populaţie activă lovită de şomaj, nu poate nici stabiliza şi nici stimula economia, şi cu atât mai puţin a construi un model nou şi productiv întors spre exterior. "Se golesc roţile de aur" cu o uşurinţă incredibilă, asigurând în acelaşi timp că, astfel, maşina va merge mai repede în 2012 sau 2013. Dar când se spune acest lucru celor care au condus ţara în această fundătură, ei răspund: "Ei bine, daţi-ne o alternativă!", ca şi cum soluţia lor ar fi viabilă şi serioasă.

Mi-e foarte teamă că, având în vedere contextul discuţiilor cu celelalte ţări membre, nu există nicio soluţie. Responsabilităţile sistemului dominant sunt imense. Chiar şi acum, după doi ani, nu există încă niciun plan realist de ieşire din criză care să poată fi susţinut de către întreaga clasă politică. Troica ni-l aduce pe tavă şi noi negociem pe degeaba... Pe de altă parte, există şi o responsabilitate a Europei. Germanii au "tras prea mult sforile". Planul lor este de aşa natură încât nici Grecia, nici orice altă ţară europeană nu îl va putea suporta. În curând, Germania va fi cea care va avea o problemă! Noi trebuie în scimb să suportăm acest plan. Schimbările în "planul de salvare al Greciei" sunt inevitabile, cu noi intervenţii asupra datoriei, împrumutului [al UE şi FMI] şi a luptei împotriva recesiunii...