Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas.

Între 1990 şi 2011, au emigrat în jur de 670 000 de lituanieni, şi numai 110 000 s-au întors acasă. În decurs de două decenii, Lituania, o ţară de 3.5 milioane de locuitori, a pierdut o jumătate de milion de persoane, potrivit numai cifrelor oficiale. Ceea ce face din lituanieni unul dintre cele mai  migratoare popoare din Europa. Dar de fapt, această emigraţie naţională masivă nu are nimic nou. Valuri mai mult sau mai puţin importante de emigranţi lituaniene au părăsit succesiv ţara în ultimele secole.

Deja în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea lituanienii, majoritatea fermieri, îşi împachetau strictul minim în două valize şi plecau în direcţia Statelor Unite. Astăzi, îşi pun casele în chirie şi pleacă spre Marea Britanie, Irlanda şi Norvegia, cu sau fără familiile lor, deoarece Internetul reduce acum distanţele. Desigur, vremurile se schimbă, dar un lucru rămâne constant: astăzi precum cu un secol în urmă, lituanienii, ţărani sau orăşeni educaţi, au fost întotdeauna atraşi de locuri unde îşi pot câştiga mai bine viaţa şi în condiţii mai bune .

Emigrantul tipic lituania: un tânăr, absolvent de facultate, la şomaj

Ignas şi Rimante Mockai, ambii în vârstă de vreo treizeci de ani, şi-au luat de asemenea doar strictul necesar în valizele lor. Ei şi-au dat câinele şi plantele unor prieteni, şi-au scos cei doi copii de la  grădiniţă şi au plecat la Londra fără bilet de întoarcere. Asta s-a întâmplat acum un an şi jumătate. La vremea respectivă, îşi aminteşte Rimante, soţul ei electromecanic nu-şi mai găsea deja locuri de muncă plătite peste salariul minim. "Ca oricine altcineva, scadenţele împrumutului ne striveau, şi atunci soţului meu i s-a oferit un loc de muncă la Londra. Ne-am decis repede, fiindcă aveam deja ceva familie şi mai mulţi prieteni în Anglia", povesteşte Rimante. Tânără femeie adaugă că nici măcar nu s-au gândit la posibilitatea de a-şi lăsa cei doi copii în grija bunicilor cât timp îşi fac un cuib în străinătate: soţii erau decişi să-i ia cu ei, cu atât mai mult cu cât prietenii lor le găsiseră un loc la grădiniţă.

Singura problemă: timp de luni de zile, doar unul dintre soţi a avut un loc de muncă. Rata şomajului este astăzi de 8.4% în Marea Britanie, cel mai înalt nivel din 1996. Timp de patru luni, Rimante bătea zi cu zi la uşile oficiilor forţei de muncă sau mergea la interviuri, şi în cele din urmă a găsit un post într-o uzină, la ambalat marfa.

Şi totuşi, cuplul nu regretă decizia de a fi emigrat. În decurs de un an şi jumătate familia Mockai şi-a rambursat toate datoriile, şi-a cumpărat o maşină de ocazie, şi trăiesc acum cum trebuie. Numai diploma care se umple de praf în sertarul dulapului îi mai dă remuşcări Rimantei. Ea a făcut eforturi   pentru a studia geografia şi acum bagă bomboane în cutii cât e ziua de lungă.

Dacă ar trebui descris în câteva cuvinte emigrantul tipic lituanian care pleacă în Anglia sau Irlanda, s-ar putea spune că acesta este un tânăr sub 34 de ani, absolvent de facultate sau al unui institut profesional, dar la şomaj de mai mulţi ani în Lituania, celibatar sau cu familie, pe care o ia cu el în ţara de alegere. A nu-şi mai abandona copiii în Lituania, aceasta este noua tendinţă din ultimii ani, mai ales pentru emigranţii care pleacă în Marea Britanie sau Irlanda.

Norvegia este a treia destinaţie preferată a lituanienilor

Norvegia este acum a treia destinaţie preferată a lituanienilor. De ce? "Salariile sunt printre cele mai mari", explică I. Malkinas, în fruntea unei agenţii de plasare. Acolo lituanienii câştigă lunar între 8 000 şi 12 000 de litas (între 2 300 şi 3 500 de euro, fie aproape între de 8 şi 12 ori salariul minim lituanian). Iată motivul pentru care angajatorii norvegieni nu sunt dispuşi să angajeze tineri imigranţi. Cu atâţia bani în buzunar, cei mai tineri îşi pierd capul şi umplu acum închisorile norvegiene.

Dintotdeauna, lituanienii au emigrat masiv şi fluxul nu a scăzut decât atunci când puterea a luat  măsuri drastice de restrângere a libertăţii de mişcare, ca de exemplu în timpul anilor de ocupaţie sovietică. Potrivit datelor lui Alfonsas Eidintas, istoric şi diplomat, specialist al migraţiilor, 400 000 de lituanieni au emigrat în Statele Unite, Rusia şi Anglia între sfârşitul secolului al XIX-lea şi Primul Război Mondial. 13% dintre ei erau evrei.

Sociologul Vladas Gaidys consideră la rândul său că emigraţia nu se va opri cât nu-i dispar cauzele, iar acestea sunt numeroase. În primul rând situaţia socială este tensionată: nu sunt nici locuri de muncă, nici bani pentru a rambursa împrumuturile. Cum poţi trăi normal atunci când, după ce-ţi plăteşti încălzirea, nu-ţi mai rămâne niciun  ban? se întreabă sociologul. A crea o mică întreprindere familială este o modalitate de a se ancora în ţară, dar procesul este complex şi costisitor. "Dacă motivele nu sunt eliminate, emigraţia va creşte nestăvilită, pentru că astăzi Lituania nu este o ţară unde-i bine a trăi", conchide acesta.