A regrupa cinci State din Nordul Europei sub o aceeaşi coroană simbolică: ideea lansată de către istoricul suedez Gunnar Wetterberg reia un mai vechi proiect adaptându-l la economia modernă. Dar ea nu este unanim acceptată.

Perspectivele de viitor ale unei Uniuni nordice ar fi fără îndoială strălucitoare – dar cu condiţia ca ea să vadă ziua. Cele cinci ţări nordice (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia) totalizează mai mult de 25 de milioane de locuitori. In 2006, PIB-ul lor reunit se ridica la mai mult de 1200 de miliarde de dolari (deci 800 de miliarde de euro), ceea ce face din spaţiul nordic cea de a zecea economie mondială, imediat în spatele Canadei sau Spaniei, şi departe în faţa Braziliei şi a Rusiei.

Ar fi timpul ca această uniune să aibă loc. Ultima criză financiară pare să fi întărit cooperarea politică internaţională, că şi supravegherea. Intr-un asemenea context, este esenţial să luăm parte la convorbirile internaţionale la nivel înalt. Federaţia nordică şi-ar avea locul în majoritatea înaltelor instanţe.

Toate ţările nordice ar avea mai multe de oferit dacă economia lor ar beneficia de sprijinul vecinilor lor. La ora aceasta, micile ţări sunt adeseori foarte dependente de unul sau mai multe sectoare sau pieţe. In timp ce Uniunea sovietică se prăbuşea, Finlanda se găsea în dificultate. Astăzi, Suedia şi industria sa automobilă sunt în dificultate. Atâta timp cât fiecare ţară va fi obligată să se descurce singură, noi lovituri vor putea interveni. In Finlanda, Nokia şi industria forestieră sunt în inima economiei. Iar Norvegia are o bază industrială fragilă. O uniune ar da stabilitate acestui ansamblu heterogen şi ar da mai multe posibilităţi tinerilor nordici în orientarea lor profesională.

Va trebui fără îndoială să aşteptăm mai multe generaţii înainte ca această coeziune europeană să devină realitate. O Uniune nordică ar putea apăra mai energic valorile şi interesele Nordului. Responsabilii politici ai regiuni vor fi tentaţi să se dedice Uniunii atunci când posturile-cheie din Comisie şi în Parlament vor fi la îndemână. lor. Dar cum să parvină?

O federaţie dotată cu un Parlament

Nu ar fi realist să reia direct calea unui Stat unitar, şi fără îndoială nici nu ar fi de dorit – particularitatea fiecărui stat este să posede o valoare proprie. Ar fi mai natural să se înceapă prin a se constitui o comunitate în care cele cinci ţări ar fi membre. Intr-un prim timp, Uniunea nordică trebuie să fie obiectul unei negocieri între guverne, unde toţi trebuie să se pună de acord – sau în orice caz unde toţi trebuie să-şi apere interesele. La termen, vom tinde poate spre o federaţie dotată cu o structură bicamerală, o cameră aleasă prin scrutin proporţional, cu liste transnaţionale, şi un Senat, unde talia ţării ar juca un rol minim în repartiţia locurilor.

Comunitatea ar avea un şef comun. Regina (Danemarcei) Margareta II ar părea o alegere naturală – numele vorbeşte de la sine: ar fi în fiecare ţară cea de a doua suverană, cea a Uniunii. Iar dacă acest aspect ar fi greu de digerat de celelalte ţări, postul ar putea mai apoi să circule între Statele-membre – ca în Malaezia, unde şapte sultani îşi împart conducerea federaţiei – cu condiţia ca administraţia să nu se apuce să domnească în acelaşi timp.

Problematica limbii

Limba este una dintre condiţiile cele mai importante ale acestei Uniuni, dar ar putea fi şi o problemă. O soluţie ar putea fi predarea unei a doua limbi nordice elevilor încă de la începerea şcolii, pe lângă limba maternă. In mod normal, ar trebui să fie suficientă publicarea tuturor documentelor oficiale în două limbi, finlandeza şi o altă limbă scandinavă, chiar dacă islandeza poate părea enigmatică. Cred că proiectul este perfect realizabil, şi că este cu atât mai mult cu cât aroganţa suedeză s-a micşorat în timpul ultimelor decenii – economia norvegiană este cea care se descurcă cel mai bine, Finlanda este cea mai avansată în cercetare şi modernizare, Danemarca a ştiut să regleze cel mai rapid numărul de probleme legate de restructurări economice.

Responsabilii politici actuali ar putea să reînvie Uniunea lui Kalmar (uniunea regatelor din Suedia, Norvegia şi Danemarca din 1397 în 1524). Sarcina ar fi imensă pe plan politic dar cred că jocul ar merita efortul. Mai bine mai târziu decât niciodată!