În faţa atmosferei contestatare din rândul poporului său, primul-ministru grec a ales să organizeze un referendum mai degrabă decât alegeri anticipate. Dar prezervându-şi astfel propriul lui viitor, el oferă grecilor o alegere prea simplistă.

Primul-ministru ţine cu orice preţ să evite organizarea de alegeri legislative anticipate şi a preferat să anunţe organizarea unui referendum în trei luni pentru a aproba sau nu acordul din zona euro [început pe 26,  încheiat pe 27 octombrie]. Reacţia clasei politice a fost violentă. Desigur, deputaţii sunt speriaţi de mişcările din 28 octombrie, care au împiedicat parada tradiţională a sărbătorilor naţionale pentru prima dată în 71 de ani. Ceea ce l-a pus pe primul ministru într-o poziţie delicată. Criza a izbucnit de asemenea în sânul grupului parlamentar al PASOK-ului [Partidul Socialist la putere]. A devenit clar faptul că Papandreu nu mai are sprijinul celor 151 de deputaţi necesari pentru a promova referendumul. Ceea ce înseamnă că postul lui va fi pe muchie de cuţit după votul de încredere de vineri. Şi a priori, Giorgios Papandreu nu va fi autorizat de ai lui să facă acest referendum, chiar dacă le are încrederea. Luând ceva distanţă faţă de evenimente, şi privind numai din punctul de vedere personal al prim-ministrului Greciei, referendumul este bun pentru el, cel puţin în practică. Nu a fost un pretext pentru părăsi eroic viaţa politică, aşa cum pretind unii.

Ruptura dintre prim ministru şi eleni este totală

Într-adevăr, să începem cu începutul. Mai întâi, niciodată un guvern ales democratic nu a avut un mandat atât de catastrofic şi atât de împotrivit intereselor poporului ca cel al lui Giorgios Papandreu. Desigur, condiţiile sunt fără precedent, dar ruptura dintre popor şi guvern este incontestabilă. Acesta este motivul pentru care primul ministru nu vrea să recurgă la urne. Nu deoarece ar fi "riscant la nivel naţional", ci deoarece consecinţele pentru PASOK ar fi uriaşe, ar fi afectată întreaga clasă politică şi ar putea dăuna ambiţiilor internaţionale ale lui Giorgios Papandreu. Referendumul era prin urmare cea mai bună soluţie. Papandreu a încercat să şantajeze poporul grec punându-i în faţă o dilemă: "Votaţi pentru acordul european sau Grecia va da faliment şi vom ieşi din euro dacă îndrăzniţi să spuneţi nu!" Poate că 80-85% dintre greci nu îl mai doresc pe Papandreu şi acest guvern, dar în niciun caz nu se poate vorbi despre o voinţă populară pentru falimentul ţării! Dacă timp de trei luni, ei (guvernul) îşi toacă propaganda în presă, zicând că un răspuns negativ ar fi echivalent cu falimentul, Nu-ul ar putea câştiga. Ne putem aştepta la o abţinere masivă a tuturor partidelor. Rata de participare ar scădea la 15-20%, iar procedura nu ar mai fi validată.